Termenii „nootropic” și „substanță nootropă” au fost introduşi în vocabularul medical de către medicul belgian de origine română Corneliu Giurgea, care a sintetizat piracetamul, prima substanță farmaceutică cu proprietăți nootropice, în anul 1964, pentru firma Union Chimique Belge.
Profesorul Giurgea[1] a fost un vizionar care a prevăzut dezvoltarea ideii de neuroaugmentare de la o practică empirică, aproape clandestină, către o nişă acceptată, putând fi considerat unul din precursorii acesteia – „omul nu va aștepta pasiv milioane de ani până când evoluția îi va oferi un creier mai bun”.
O serie de medici români (prof. dr. Gheorghe Marinescu, prof. dr. Ana Aslan) pot fi considerați precursori ai conceptelor și metodelor terapeutice de restaurare, regenerare și augmentare, cu toate că munca lor este puțin cunoscută chiar și național și recunoscută internațional.
În prezent, în domeniul civil remarcăm rolul Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport (ANEFS)[2] în pregătirea sportivă și cercetarea factorilor care afectează performanţa umană. Facultățile de Educație Fizică și Sport din ţară, pe lângă activitatea didactică și de formare profesională, au dezvoltat centre specializate pentru studiul performanței umane: Centrul de Cercetare pentru Performanţă Umană (Universitatea Oradea)[3], Centrul de Cercetare pentru Performanţă Umană (Universitatea Pitești)[4], Centrul de Cercetări pentru Performanţă Umană (Universitatea Bacău)[5], Centrul de Consultanţă și Asistenţă pentru Performanţă Umană (Brăila)[6].
În domeniul psihologiei și neuroștiințelor subliniem impactul Institutului de Filosofie şi Psihologie ,,Constantin Rădulescu-Motru”[7] al Academiei Române, al Centrului de Dezvoltare personală, Consiliere și Psihoterapie Experiențială[8] și al programului de studii aprofundate de Psihologie Aplicată în domeniul Securităţii Naţionale[9] din cadrul Facultăţii de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București și The International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health[10] din cadrul Universității Babeș-Bolyai. În domeniul privat remarcăm activitatea Insitutului RoNEURO[11] din Cluj-Napoca și a Clinicii Intellpsy[12] din București.
O altă instituție civilă implicată în domeniul HPO este și Centrul pentru Dezvoltarea Performanței Umane[13] asociat Institutului de Științe Spațiale, care, în cadrul programului Starwalker[14], contribuie la dezvoltarea de contramăsuri împotriva efectelor la care este expus corpul uman în spațiu. În mod particular, remarcăm conceptul CASINOR[15], un procedeu complex de neuromodulare destinat ortezării informaționale pentru atingerea de performanțe fizice și psihologice.
Un moment deosebit a fost selecţia celor doi cosmonauţi români Dumitru Prunariu şi Dumitru Dediu, primul efectuând şi zborul în spaţiu (Intercosmos 40) în mai 1980. Tot în această perioadă, împreună cu Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică s-au elaborat experimentele biomedicale şi psihologice „MIOCARD”, „RHEO”, „INFORMAȚIA” şi „IMUNITATEA”[16].
Realizarea integrală a acestora în timpul zborului spaţial, comentariile favorabile în presa internaţională a vremii şi îndeplinirea cu succes a zborului spaţial au confirmat calitatea selecţiei, caracterul ştiinţific judicios al experimentelor, şi o nouă etapă, trecerea la medicină spaţială. În elaborarea programelor, un rol important l-au avut psih. dr. Valeriu Ceauşu şi col. dr. Ioan Pintilie, fondatorul şcolii româneşti de explorări funcţionale medicoaeronautice.
După acceptarea României în structurile euro-atlantice, Institutul de Medicină Aeronautică și Spațială a fost modernizat și adus la standarde internaționale, putând desfășura evaluarea piloților români și aliați. Cercetarea în domeniul aerospațial și performanţă umană în condiții deosebite este prezentată la congrese naționale și internaționale și în Revista de medicină și psihologie aeronautică, înființată în anul 1997[17].
Centrul de Medicină Hiperbară și a Scufundărilor din Constanţa este o altă instituție care poate realiza evaluări de medicină scafandrică și hiperbară, inclusiv terapii hiperbare[18].
Alte organizații românești implicate în cercetarea performanței sportive sunt Institutul de Psihologie al Academiei Române, secțiile și facultățile de educație fizică, Institutul Național de Medicină Sportivă[19] (psihodiagnoză și asistenţă) și Centrul de cercetări pentru probleme de sport[20]. Activitatea acestor organizații este susținută de către Comisia Română de Psihologia Sportului, membră a Consiliului Științei Sportului din România și a Federației Europene de Psihologie a Sportului și Activităților Corporale[21].
O instituție militară cu rol în asistenţa psihologică este și Centrul național militar de psihologie și sănătate comportamentală[22] din cadrul Direcției Generale a Resurselor Umane a Armatei Române. Reorganizată în anul 2014 şi în 2018, această instituție desfășoară activităţi de profilaxie şi combatere a stresului operaţional specific misiunilor militare, prin pregătirea psihologică a personalului şi identificarea din timp a cazurilor sensibile care pot determina tulburări psiho-comportamentale.
O altă instituție cu atribuții în sfera optimizării comportamentale este și Centrul de Psihosociologie al Ministerului de Interne, care are „atribuţii de exercitare a actului psihologic, învestit cu autoritate de reglementare, îndrumare, coordonare şi control în domeniul activităţii de psihologie desfăşurată de către structurile de profil şi personalulspecializat”[23].
Considerăm că această succintă enumerare a contribuțiilor românești ar fi incompletă fără menționarea aportului școlii de matematică, informatică și filosofie. Academicieni precum Grigore Moisil, Mihai Drăgănescu, Solomon Marcus, Mircea Malița au contribuit decisiv la aprofundarea teoriilor care stau la baza inteligenței artificiale generalizate, la dezvoltarea computerelor și limbajelor de programare avansate, la modernizarea teoriilor educației și predarea informaticii în liceele și facultățile din România. Deși unele din conceptele inovative și intuițiile acestor savanți (ex. modelul ontologic drăgănescian – „Inelul Lumii Materiale” – ILM) nu au încă o expresie tehnologică completă (mașina post-Turing?), ele constituie o mărturie a performanțelor „aurului cenușiu” românesc. Nu în ultimul rând, în calitate de profesori, au format generații de discipoli care au continuat cercetările maeștrilor, la care au adăugat amprenta personală: acad. Gheorghe Ștefan, acad. Gheorghe Păun, prof. dr. George Georgescu, prof. dr. Atanasiu Adrian, prof. dr. Ileana Popescu, prof. dr. Denis Enăchescu, prof. dr. Cristian Calude etc.
[1] Corneliu E. Giurgea, The nootropic concept and its prospective implications. Drug Development Research, 1982, vol. 2, no.5, disponibil la http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ddr.430020505/ abstract.
[2] http://www.unefs.ro
[3] http://arhiva-www.uoradea.ro/attachment/791672704232e82e41cb13c951642b434/03_Performanta _umana.pdf
[4] http://www.ccpu.ro/
[5] http://www.ub.ro/smss/files/facultati/fsmss/cercetare/centre/CCPU.pdf
[6] Costel Filip, La Brăila, s-a inaugurat primul centru de consultanţă şi asistenţă pentru performanţă umană din România. 21.12.2005, Obiectiv – Vocea Brăilei, disponibil la http://obiectivbr.ro/content/la-braila-s-inaugurat-primul-centru-de-consultanta-si-asistenta-pentru-performanta-umana-din.
[7] https://www.ipsihologie.ro/
[8] https://fpse.unibuc.ro/cercetare-publicatii/centre-de-cercetare/8-cercetare/109-centrul-de-dezvoltare-personala-consiliere-si-psihoterapie-experientiala
[9] http://fpse.unibuc.ro/contact/28-masterat/168-master-in-psihologie-aplicata-in-domeniul-securitatii-nationale
[10] http://psychotherapy.psiedu.ubbcluj.ro/
[11] https://www.roneuro.ro/
[12] http://intellpsy.com/
[13] http://www.vithus.ro/
[14] Seminariile STARWALKER, disponibil la http://www2.spacescience.ro/?p=3892.
[15] http://www.casinor.ro/
[16] Dumitru Prunariu, La cinci minute după Cosmos, Editura Militară, Bucureşti, 1982.
[17] http://www.inmas.ro/
[18] http://www.medicinahiperbara.ro
[19] http://www.inms.ro/
[20] http://www.sportscience.ro/
[21] Mihai Epuran, Irina Holdevici, Florentina Tonita, Psihologia sportului de performanţă: teorie și practică. Ed. Fest, Bucureşti, 2008, p. 19-21.
[22] http://dmru.mapn.ro/pages/view/101
[23] http://www.mai.gov.ro/index03_3_03.html
