Conceptul de performanţă implică nevoia efectuării de măsurători și studii comparative pe baza unor parametri funcționali care să definească starea individului sau a colectivității cercetate la un moment dat și evoluția în timp. Acest aspect prezintă o serie de particularități în domeniul performanțelor umane pentru securitatea națională, precum: nevoia de identificare a indicatorilor care să poată caracteriza funcțiile neurocognitive și afective în dinamică, grilele de interpretare rapidă şi/sau aprofundată și posibilitatea monitorizării continue, în perioade de repaus, antrenament, simulare misiuni, perioade operative și post-acțiune/refacere. La aceste cerințe principale se adaugă necesitatea securizării transmisiilor de date în special în timpul misiunilor, a asigurării confidențialității datelor biofizice personale, a gestionării judicioase și imparțiale a informației medicale, a anonimizării datelor fără posibilitatea de reconstrucție sau furt al amprentei biometrice etc.
Identificarea parametrilor funcționali descriptivi (cantitativi și calitativi), capabili să realizeze o evaluare adecvată a stării și performanțelor neurocognitive și emoționale, reprezintă în continuare o provocare pentru neuroștiințe. Soluțiile actuale utilizează o serie de indicatori biofizici, inclusiv neurofiziologici, achiziționați în timp real prin rețele de senzori neinvazivi, dispuși dermic, fără contact direct (contactless) sau chiar implantați în cazul biosenzorilor cu receptori biologici – ex. cu anticorpi sau cu PCC (protein catalyzed capture)[1]. Informațiile de la acești senzori sunt transmise prin intermediul kiturilor tactice (smartphone, tabletă) la un centru de comandă, unde informația brută este procesată automat în timp real de către algoritmi specializați și interpretată de ofițerul medical de misiune.
Un exemplu în acest sens este și programul DARPA „Measuring Biological Aptitude (MBA)”, lansat în anul 2019, destinat măsurării unor biomarkeri care să evalueze gradul de performanță atins în funcție de un comportament specific. Scopul este înțelegerea proceselor biologice implicate în atingerea și menținerea performanțelor superioare, cu aplicații în antrenament, formarea echipelor, creșterea performanțelor în timpul misiunilor, a recuperării post-misiune, a rezilienței la efort intens și de durată[2]. Un alt program derulat de DARPA din anul 2010, denumit „Enabling Stress Resistance”[3], a avut drept obiectiv identificarea celor mai relevanți bioindicatori (electroencefalografici, umorali, fiziologici, genetici) pentru monitorizarea situațiilor de stres psihologic acut și cronic in vivo.
Având în vedere că sunt monitorizate și funcții cognitive superioare și comportamente complexe, în ultimul deceniu s-au dezvoltat sistemele de culegere a indicatorilor digitali, rezultați din procesarea algoritmică a amprentei informatice personale (activitatea unei persoane în mediul virtual, indiferent de metoda de accesare, inclusiv modul de interacțiune cu interfața și perifericele) sau prin monitorizarea și interpretarea automată a comportamentului din formate foto, video, audio etc.
Aceste abordări sunt derivate în zona civilă din inițiativele de medicină de precizie și personalizată, care reprezintă cadrul de dezvoltare a conceptelor de fenotipare comportamentală digitală, monitorizare comportamentală la distanţă și dezvoltare a neurotehnologiilor neinvazive mobile (ex. interfețe creier-computer sau om-mașină). Aceste metode sunt mai eficiente pentru monitorizarea îndelungată, necesară stabilirii unui nivel bazal de activitate și identificării algoritmice a anomaliilor de comportament sau de performanţă.
Evaluarea performanțelor neurocognitive utilizând amprenta digitală (online). Această nișă s-a dezvoltat pornind de la jocurile video destinate evaluării online a performanțelor cognitive, ca parte a unei etape inițiale a procesului de recrutare de către companii şi, posibil, agenții guvernamentale. Designul și conținutul acestor jocuri pot fi variate, de la „simple” puzzle-uri la scenarii elaborate de realitatea alternativă, jocuri imersive care necesită periferice de tipul realitate virtuală sau cu feedback haptic, pot fi continue sau discontinue etc. Avantajul constă în accesarea unei audienţe globale, colaborarea tip open source sau contractuală la distanţă în condiții de confidențialitate sau anonimitate, testarea propriilor capacități, a personalului și produselor proprii cu un cost minim etc.
Un exemplu este compania Starfighter care elaborează jocuri destinate identificării, îmbunătățirii și evaluării unor abilități de programare rare și foarte valoroase[4]. O serie de companii financiare oferă candidaților o experiență imersivă prin intermediul aplicațiilor de realitate virtuală (ex. CBA’s Virtual Reality Candidate Experience) în care sunt testate calități necesare la angajare[5]. În anul 2017 Serviciul Secret de Intelligence al Australiei (ASIS) a lansat pe pagina sa de web un interviu simulat care cuprinde și o aplicație interactivă prin care se testează capacitatea unui potențial candidat de a asculta concomitent trei conversații sau de a se descurca într-o situație socială dificilă[6]. O variantă și mai complexă are în vedere o evaluare a abilităților cognitive și emoționale rezultate din efectuarea unui număr mare de teste gamificate și neurojocuri, rezultatele fiind prelucrate algoritmic prin intermediul unor aplicații de inteligență artificială personalizate, în raport cu solicitările formulate de angajatori (compania Pymetrics)[7].
Alături de alte abordari clasice[8], o notorietate deosebită a dobândit-o și inițiativa Cicada 3301 care a postat în anonimitate mai multe puzzle-uri complicate, cu scopul aparent de a recruta criptografi, experți în limbaje și securitate cibernetică. Efortul a fost atât de complex și bine elaborat, încât se bănuieşte că organizația este o creație a unui serviciu guvernamental al uneia din țările G7[9]. O inițiativă similară, denumită Project Architeuthis, asumată de către Marina SUA, a fost postată pe Facebook și face parte din efortul de recrutare a viitoarei generații de analiști criptografi[10]. Alte aplicații de tipul crowd intelligence, precum The Good Judgment Project (GJP) dezvoltată de IARPA[11], sunt destinate identificării de superpredictori (superforcaster), indivizi care sunt capabili să anticipeze cu o frecvenţă crescută o serie de evoluții ale unor evenimente financiare, socio-politice sau de politică externă.
Un proces complementar, de estimare pe baza semnăturii informatice individuale a performanțelor cognitive și profesionale, abilităților sociale, lingvistice și digitale, stilului de viață, tipului de personalitate etc., este realizat de mai multe programe comerciale. Astfel de inițiative sunt Apply Magic Sauce[12] și Predictive World[13], dezvoltate de Centrul de Psihometrie al Universității din Cambridge, care realizează estimări foarte detaliate pe baza profilului din rețeaua Facebook sau a postărilor de pe contul de Twitter.
O analiză detaliată a propriilor date online, care cuprinde și evaluări psihometrice, poate fi realizată cu aplicația Data Selfie[14], iar pentru analiza datelor de pe contul de Facebook se poate utiliza aplicația „facebook report” a motorului Wolfram Alpha[15]. Un proiect complex destinat personalului de securitate națională este programul Multimodal Objective Sensing to Assess Individuals with Context (MOSAIC)[16] dezvoltat de IARPA, care vizează identificarea unor abordări inovatoare pentru a măsura evoluția performanțelor profesionale prin mijloace multimodale pasive, neintruzive și persistente.
Aceeași agenție a inițiat programul UNTAPPED[17], care a creat noi abordări și instrumente pentru evaluarea performanțelor cognitive viitoare ale unui individ în medii complexe, utilizând indicatori neuro(fiziologici) structurali și funcționali. Un alt program DARPA denumit DCAPS[18] (acronim pentru The Detection and Computational Analysis of Psychological Signals) dezvoltă metode analitice pentru evaluarea statusului psihologic al personalului militar activ – evaluarea riscului de PTSD, depresie, riscului suicidar, a capacității de muncă, consum de substanțe psihotrope etc.
În mediul corporatist există aplicații informatice[19] care utilizează datele de intranet pentru evaluarea performanțelor (business-metrics), impactului profesional, aprecierii sociale de către colectiv, aderenţei la obiectivele organizației etc. Domeniul este în dezvoltare, beneficiarii fiind companiile de marketing, resurse umane și securitate, cu toate că aspectele etice sunt departe de a fi clarificate. De exemplu se estimează că un număr tot mai mare de mari corporaţii americane utilizează metode „netradiţionale” de monitorizare a angajaţilor[20] care pot afecta viaţa privată, precum păstrarea evidenţei întâlnirilor sociale, analiza textului e-mailurilor sau a mesajelor postate pe conturile de social media, evaluarea automată a mesajelor de text trimise de pe telefoanele mobile, evaluarea informaţiei genetice a angajaţilor (în special în top management) etc.
Virtualizarea și avatarizarea contribuie la schimbarea paradigmei instituționale în cadrul agențiilor guvernamentale, prin posibilitatea de a colabora și recruta din mediul virtual. În SUA s-au dezvoltat programe de selecție a „studenților virtuali”, care pot realiza internshipuri virtuale și lua parte la proiecte precum social media, big data sau storytelling digital în cadrul Departamentului de Stat[21].
Succesul proiectului a determinat apariția în cadrul aceluiași departament a „Virtual Fellows Program” (VFP)[22], prin care profesioniști recunoscuți pot deveni consultanți via internet sau cercetători (pro bono) pentru probleme sau proiecte de interes. O altă inițiativă are în vedere microtaskingul, prin utilizarea platformelor colaborative care permit angajaților guvernamentali să solicite ajutorul voluntarilor în aspecte profesionale neclasificate.
În concluzie, considerăm că antrenamentul cognitiv (computerizat) reprezintă una din direcțiile cele mai promițătoare pentru implementarea neuroaugmentării la scară largă în mediul de securitate națională. O serie de factori înclină balanța în favoarea acestor tehnici – costul relativ redus, scalabilitatea, posibilitatea de a utiliza aplicații informatice, tehnologii mobile, purtabile și implantabile, capacitatea de îmbunătățire prin feedbackul utilizatorilor, abilitatea de a integra elemente de inteligenţă artificială etc.
Totuși, există și voci critice care contestă rolul antrenamentului cognitiv în dezvoltarea unor abilități specifice, însă studiile respective mai degrabă confirmă erorile care subminează eficienţa procesului: design nesatisfăcător, selectarea defectuoasă a eșantionului de subiecți, condiții incorecte de aplicare, timpul redus, evaluare deficitară etc[23]. Cercetările privind limitele antrenamentului cognitiv nu sunt finalizate, iar numărul de opțiuni permite diversificarea și rafinarea tehnicii. Identificarea sinergiilor între diversele metode de neuroaugmentare reprezintă etapa următoare a dezvoltării acestui domeniu. De exemplu, rezultatele unui studiu recent afirmă că asocierea antrenamentului cognitiv pe calculator cu alte metode accesibile destinate modulării neuroplasticității, precum antrenamentul fizic și stimularea transcraniană electrică, timp de 18 săptămâni, pot determina creșteri robuste ale capacității de învățare a unor abilități specifice[24]. Un alt studiu evidențiază efectul pozitiv al asocierii stimulării magnetice transcraniene și antrenamentului cognitiv asupra capacității de învățare (învățare accelerată)[25].
[1] CCDC Army Research Laboratory Public Affairs, Wearable sensors could leverage biotechnology to monitor personal, environmental data. 01.05.2019, disponibil la https://www.army.mil/article/221184/ wearable_sensors_could_leverage_ biotechnology_to_monitor_personal_environmental_data.
[2] https://www.darpa.mil/news-events/2019-01-22a
[3] https://www.darpa.mil/program/enabling-stress-resistance
[4] Hal Hodson, Video games beat interviews to recruit the very best,New Scientist, 11.03.2015, disponibil la https://www.newscientist.com/article/mg2253013.40-video-games-beat-interviews-to-recruit-the-very-best.
[5] Samantha McLaren, 8 Innovative Ways Companies Are Using Virtual Reality to Recruit. Linkedin, 08.07.2017, disponibil lahttps://business.linkedin.com/talent-solutions/blog/future-of-recruiting/2017/8-innovative-ways-companies-are-using-virtual-reality-to-recruit.
[6] https://www.morehumanintelligence.com.au/
[7] https://www.pymetrics.com
[8] Probabil cea mai notorie provocare rămâne sculptura Kryptos situată în perimetrul Central Intelligence Agency (CIA), Langley, Virginia, realizată de către artistul american Jim Sanborn și dezvelită în noiembrie 1990. Până în prezent trei din cele patru mesaje codificate au fost decriptate de către persoane civile sau angajați ai CIA și NSA, însă al patrulea mesaj care compune sculptura a rămas încă nedescifrat deși există o serie de indicii. (Sursa: https://www.cia.gov/about-cia/headquarters-tour/kryptos).
[9] Ernst, Douglas, Secret society seeks world’s brightest: Recruits navigate ‘darknet’ filled with terrorism, drugs, The Washington Times, 23.12.2013, disponibil la http://www.washingtontimes.com/news/013/nov /26/ secret-society-seeks-worlds-smartest-cicada-3301-r/.
[10] http://shortyawards.com/7th/project-architeuthis
[11] http://goodjudgment.com/
[12] https://applymagicsauce.com
[13] https://predictiveworld.watchdogs.com/en/
[14] https://dataselfie.it/#/
[15] http://www.wolframalpha.com/input/?i=facebook+report
[16] https://www.iarpa.gov/index.php/research-programs/mosaic
[17] https://www.iarpa.gov/index.php/our-program-managers/index.php?option.content&view=article&id 304
[18] https://opencatalog.darpa.mil/DCAPS.html
[19] https://www.silkroad.com/
[20] Rick Wartzman. Workplace tracking is growing fast. Most workers don’t seem very concerned. The Fast Company – The Privacy divide project, 20.03.2019, disponibil la https://www.fastcompany.com/ 90318167/workplace-tracking-is-growing-fast-most-workers-dont-seem-very-concerned.
[21] https://www.state.gov/vsfs/
[22] https://www.state.gov/m/irm/vfp/
[23] Donald Hambrick, Brain Training Doesn’t Make You Smarter. Sci. Am., 12.2014, disponibil la https://www.scientificamerican.com/article/brain-training-doesn-t-make-you-smarter/WT.mcid=SATwitt.
[24] N. Ward, E. Paul, P. Watson, G. E. Cooke, C. H. Hillman, et all., Enhanced Learning through Multimodal Training: Evidence from a Comprehensive Cognitive, Physical Fitness, and Neuroscience Intervention. Scientific Reports, 2017, disponibil la https://www.nature.com/articles/s41598-017-06237-5.
[25] Lage, C., Wiles, K., Shergill, S. Tracy, D., A systematic review of the effects of low-frequency repetitive transcranial magnetic stimulation on cognition. 12.2016, no. 123(12):1479-1490, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5110586/.
