1. Piloții de avioane reprezintă un segment de elită al forțelor armate, rezultatul unui îndelungat și costisitor proces de selecție, antrenament și formare profesională continuă. În aproape toate armatele lumii există o „criză” de piloți, din cauza dificultății de a forma și menţine un număr adecvat, astfel că metodele care permit formarea accelerată și prelungirea vieții operaționale sunt de interes pentru domeniul militar.
Dezvoltarea biosenzorilor, a sistemelor mobile de colectare și analiză computerizată a datelor a permis măsurarea parametrilor neurofiziologici ai piloților un timp îndelungat (repaus, pregătire, operaţional, perioada de refacere). S-a putut astfel stabili nivelul bazal și reactivitatea la diverși stimuli, gradul de încărcare cognitivă[1] și ergonomia postului de luptă în condiții reale de luptă[2], în cazul piloților de avioane și de elicoptere[3]. Sistemele de monitorizare actuale permit evaluarea complexă și în detaliu a reacțiilor pilotului, însă majoritatea aspectelor referitoare la dezvoltarea interfețelor om-supercomputer în domeniul aviației militare nu sunt accesibile publicului larg.
Costurile ridicate, scăderea resursei de zbor și riscul de a pierde piloți prin accidentare au determinat încă de la începutul aviației utilizarea la scară largă în formare și antrenament a simulatoarelor. Generația actuală este capabilă să emuleze toate aspectele operaționale și să ofere o experiență imersivă similară cu cea reală, astfel că majoritatea studiilor de performanţă au loc la sol[4]. Dezvoltarea supercomputerelor portabile a permis realizarea unor sisteme imersive de mici dimensiuni, cu ajutorul dispozitivelor de realitate virtuală sau perifericelor haptice[5].
O particularitate în cazul zborului este riscul de hipoxie și de diminuare a capacităților cognitive, în special în cursul manevrelor care presupun expunerea la efectele acceleraţiei. Fenomenul este bine cunoscut și studiat, însă nu a fost eliminat nici de către sistemele moderne de ventilaţie[6]. Dezvoltarea contramăsurilor avansate și studiul capacității de reziliență au fost posibile prin utilizarea camerelor hipo-/hiperbare și simulatoare[7].
Evaluarea performanțelor neurovizuale ale piloților, în cursul simulărilor sau al sesiunilor de antrenament, s-a realizat utilizând echipamente de eye tracking de generația a doua[8] (incluse în vizor sau ochelari) și camere video corporale, obiectivând modul de achiziţie a informației vizuale din perspectiva utilizatorului. Eficienţa strategiilor vizuale a fost corelată cu alți indicatori neurofiziologici (memoria de scurtă durată, flexibilitatea cognitivă), de personalitate, experiență și eficienţă operațională, pentru a identifica constelaţiile de performanţă[9].
Stimularea farmaceutică cunoaşte o îndelungată tradiție în aviaţie, datorită culturii performanței și solicitărilor operaționale. Principalele obiective sunt menținerea stării de veghe și combaterea efectelor deprivării de somn, îmbunătățirea vitezei de reacție, a memoriei de scurtă durată și rezilienţei la stresul din perioadele de mare intensitate. Alături de cofeină, cea mai utilizată substanță este modafinilul[10] (şi alte eugeroice), care prezintă un profil bun de siguranță, nu are efecte psihotrope când nu este supradozat și prezintă un efect terapeutic predictibil. Este utilizat în special în situațiile care presupun deprivarea de somn timp îndelungat (peste 36 de ore)[11]. În majoritatea cazurilor a permis înlocuirea amfetaminelor, care deși au o îndelungată tradiție, prezintă și efecte secundare semnificative[12]. Stabilirea unui program alternativ de odihnă între piloți în cazul zborurilor îndelungate sau stărilor de alarmă prelungită, care să permită efectuarea unor perioade scurte de somn („strategic naps”), eventual utilizând mijloace de neuromodulare sau relaxare non-farmaceutice, reprezintă o soluție care este preferată atunci când există această posibilitate[13].
Amfetaminele (fast pills) au rămas totuși în uz, având o serie de efecte analeptice greu de reprodus, însă în general sunt microdozate și administrate în combinații sinergice. Sunt relativ bine tolerate în administrare supravegheată și la personalul cu experiență. Se preferă administrarea doar în cazul echipajelor care participă la zboruri prelungite (24, 36 de ore), din cauza riscurilor cardiovasculare inerente[14].
Donepezilul a fost studiat ca medicație nootropă, antiamnestică și energizantă, ca urmare a manifestării acestor efecte într-un studiu[15]. Un alt studiu a demonstrat că stimularea colinergică (administrare de donepezil și nicotină) a îmbunătățit semnificativ performanțele de zbor, în special în contrast cu alcoolul, care le-a scăzut considerabil[16]. Aceste observații completează cercetările privind rolul critic pe care îl au performanțele memoriei de scurtă și lungă durată asupra capacității de evaluare situaţională rapidă și de luare de decizii[17].
O altă metodă care vizează accelerarea formării profesionale și atingerea unui nivel înalt de perfecționare presupune utilizarea metodelor de neurostimulare (în special stimularea electrică transcraniană) cu scopul de a facilita transferul capacităților profesionale ale piloților de la expert la novice (Enhanced Training Through Neurostimulation)[18]. O serie de cercetări confirmă validitatea metodei și a substratului neurofiziologic implicat (stimularea neuroplasticității)[19].
2. Astronauții reprezintă o resursă umană specială, cu atribuții deosebite în domeniul securității naționale. Selecția este extrem de riguroasă și vizează toate aspectele biologice și psihologice. Deși inițial candidaţii au fost recrutaţi exclusiv din domeniul militar, ulterior au fost admişi și civili, fără a fi diminuate standardele de performanță. În ultimii ani, datorită dezideratului marilor puteri de a dezvolta o ramură spațială militarizată (space force), accentuării competiției şi colaborării între programele spațiale civile (american, chinez, european) și promovării accelerate a turismului spațial privat, au fost realizate investiții substanțiale în studiul performanței umane și în dezvoltarea de contramăsuri la agresiunile din mediul cosmic. Cu toate că este de așteptat ca în următoarele decenii să asistăm la o veritabilă „democratizare” a accesului în spațiu, profesia de astronaut, care presupune petrecerea unui timp îndelungat în spațiu (și probabil și dincolo de LEO), rămâne rezervată doar unui număr redus de persoane, cu calități fizice și psihologice deosebite.
Astronauții reprezintă prin excelenţă cel mai adecvat teren de testare și implementare a metodelor și tehnicilor de optimizare a performanței umane şi, în special, a neuroaugmentării, deși există unele dezbateri etice[20]. Încă de la începutul erei spațiale au fost studiate o serie de contramăsuri la unele efecte ale zborului în spațiul cosmic, care au contribuit direct la dezvoltarea domeniului HPO. Unele efecte ale microgravitaţiei[21], hipergravitaţiei[22] și radiaţiilor cosmice cu înaltă energie asupra sistemului nervos[23] sunt încă nerezolvate, estimându-se că vor fi necesare abordări inovatoare și radicale.
O primă linie de contramăsuri o reprezintă alimentația și suplimentele alimentare, având în vedere particularitățile lucrului în microgravitaţie[24]. Orarul de somn este de asemenea perturbat în absența reperelor uzuale și poate cauza confuzie, reacții de dezorientare şi, în câteva cazuri, tulburări psihice care pot ajunge până la psihoze[25]. Evaluarea gradului de încărcare cognitivă[26] și a eficienţei a permis realizarea unor grafice de lucru individualizate, care să maximizeze resursa de timp pe orbită[27].
Monitorizarea și îngrijirile medicale limitate accesibile astronauților în misiune obligă la utilizarea doar a metodelor de neuroaugmentare care nu prezintă efecte secundare, sunt ușor de administrat și nu necesită o infrastuctură voluminoasă sau au o masă mare. Una din metodele dezvoltate în ultimii ani este stimularea neinvazivă transcraniană cu radiație în spectrul infraroșu apropiat (non-invasive transcranial infrared brain stimulations – TIBS). Procedura presupune utilizarea unei căști care prezintă în interior o serie de dispozitive LED cu o lungime de undă care poate fi ajustată în interiorul unui interval terapeutic în sesiuni de 8-10 minute zilnic. LED-urile sunt amplasate în zonele de proiecție ale ariilor cerebrale de interes, care în urma stimulării cu lumină în spectrul infraroșu apropiat (near infrared – NIR) prezintă o ameliorare metabolică la nivelul circulației locale și al gradului de oxigenare a țesutului nervos[28].
Un rol important îl joacă simulările realiste de zbor, care în unele cazuri pot dura mai multe zile sau chiar săptămâni (singura diferenţă majoră fiind absența microgravitaţiei). Au fost dezvoltate simulări complete utilizând tehnologii imersive, realitate virtuală sau augmentată, care au permis relocarea experimentelor în locaţii izolate sau în mod distribuit[29]. În aceste condiții simulate s-au desfășurat și experimente care au implicat monitorizarea permanentă a activității electrice cerebrale cu scopul de a evalua oboseala cognitivă și unele aspecte precum percepția, atenția, memoria, învățarea și luarea deciziilor[30].
Studiile românești au pus în evidență (pe animale de experiență) efectul adaptogen, protectiv și recuperator, cu impact direct și asupra funcțiilor nervoase superioare, al unor preparate fitofarmaceutice tradiționale și produse biologice autohtone la acțiunea unor factori simulați de mediu aerospațial[1].
3. Analiștii intelligence (inclusiv analiștii militari de imagine/IMINT) necesită o capacitate crescută de observare a anomaliilor vizuale, capacitatea de a efectua permutații mentale ale imaginilor obiectelor, gândire abstractă și flexibilă.
Polimorfismul problemelor abordate face dificilă standardizarea metodelor de cercetare sau a protocoalelor de investigaţie, astfel că s-au realizat studii de neuroergonomie care au vizat identificarea încărcării cognitive[32] în timpul activității de analiză de intelligence sau sarcini similare[33], precum și identificarea substratului psihologic al eficienţei analitice, în special în situațiile care impun realizarea predicţiilor multifactoriale[34]. Pornind de la aceste observații au fost elaborate strategii individualizate de optimizare a gândirii analitice și s-a putut măsura gradul de eficacitate al acestora.
O abordare complementară constă în perfecționarea continuă a tehnicilor analitice utilizate cu predilecție în intelligence (ex. analiza bayesiană, analiza ipotezelor competitive)[35], dublată de familiarizarea și perfecționarea analiștilor, inclusiv prin utilizarea unor rețele de senzori mobili destinați monitorizării performanțelor neurofiziologice și comportamentale în timp real.
Stimularea farmacologică a presupus utilizarea în special a eugeroicelor, care au fost creditate în câteva studii cu proprietăți de stimulare a creativității și imaginației structurate, cu potențiale aplicații în procesul de rezolvare a problemelor. Un efect similar a fost raportat în studiile mai vechi și în cazul piracetamului și al moleculelor înrudite (racetami), în special prin efectul de îmbunătățire a comunicării intra- şi interemisferice. Amfetaminele au un efect redus și potențial periculos, ca urmare a posibilității de modificare a fondului gândirii în administrare îndelungată, în special în condiții de front sau stres prelungit.
Stimularea electrică transcraniană a fost utilizată cu succes în cazul analiștilor de imagine, efectele constând în creșterea rapidităţii identificării ţintelor vizuale fără creșterea numărului de erori, identificarea rapidă a ţintelor ascunse și eficientizarea vitezei de lucru[36]. Utilizarea în perioada de pregătire a analiștilor de imagine a subliniat eficienţa conceptului, toleranţa și lipsa de riscuri pentru persoanele sănătoase, deși au existat și cazuri de idiosincrazie pe motive de confort sau psihologice[37]. Un efect de optimizare similar a fost observat în cazul analiștilor care au efectuat sarcini analitice[38], calcule matematice[39], au realizat operaţii mentale abstracte[40] sau au învăţat o limbă străină[41].
Domeniul analitic a beneficiat din plin de dezvoltarea inteligenţei artificiale, astfel că este de așteptat ca automatizarea analizei de intelligence să continue, aspect care va avea impact și asupra selecției resursei umane[42]. Accesul la un flux crescut de date provenite de la senzori în timp real, lucrul în cloud/smart cloud și posibilitatea de a realiza analize complexe utilizând algoritmi automați de machine learning (automated machine-learning (AutoML) structurați sub forma unui „analist de date virtual” (VDS – „virtual data scientist”) au impus o abordare neuroergonomică prin care s-a studiat comportamentul utilizatorilor și optimizarea interfeței de lucru („drag-and-drop”, experiență imersivă multisenzorială)[43].
Menționăm și sistemul Revolutionary Advanced Processing Image Detection (RAPID) care utilizează două module prin care este monitorizat analistul de imagine în cursul procesului de identificare a țintelor vizuale via eye-tracking și EEG (potențiale evocate vizuale) și sunt identificate în mod automat și obiectivele de interes. Acest sistem poate realiza diferența dintre un analist începător și unul experimentat pe baza datelor rezultate din monitorizarea comportamentului vizual și activității electroencefalografice și poate fi utilizat și în procesul de instruire și perfecționare[44]. În absența unor informații din surse deschise, putem doar să speculăm măsura în care programul Sentient[45] utilizat de National Reconnaissance Office (NRO) integrează sisteme asemănătoare RAPID și alte neurotehnologii avansate.
Un alt sistem care combină sensibilitatea înaltă a vederii automate („computer vision”) cu gradul înalt de specificitate a recunoașterii obiectelor vizuale de către personalul antrenat este și C3Vision, dezvoltat de compania Neuromatters[46]. Un prim modul realizează identificarea automată a imaginilor de interes (presetate), le analizează, ierarhizează în funcție de importanță și apoi monitorizează reacțiile unui analist (electroencefalografic, eye-tracking) la prezentarea secvențială a imaginilor selectate de algoritm. Al doilea modul utilizează un proces invers, în care imaginile sunt inițial selectate și ierarhizate de către analist și apoi prezentate modului de computer vision pentru reanalizare. Ambele module prezintă un sistem de machine learning destinat „învățării” reciproce și perfecționării, crescând în același timp și versatilitatea produsului.
4. Ofițerii criminalişti/BDO/ofițerii de intelligence trebuie să fie capabili să identifice schimbări fine de comportament sau limbaj nonverbal, să evalueze rapid situații sociale și să detecteze și să evalueze riscurile potențiale[47], să poată selecta o persoană de interes dintr-o mulţime și să posede la rândul lor un bogat registru comportamental.
Stimularea electrică transcraniană în zone-cheie ale „creierului social” a avut drept consecință o îmbunătățire a abilităților socio-cognitive și a schemei cognitive a sinelui (reprezentării mentale legate de imaginea socială)[48]. Utilizarea „nootropicelor sociale” a produs rezultate bune în privința comunicării interpersonale și în modelarea conversaţiilor cu substrat social, facilitând formarea ataşamentelor în contextul folosirii tehnicilor de elicitare[49].
Complexitatea deciziilor în situații limită este tot mai frecvent evaluată în cadrul scenariilor imersive derulate prin aplicații de realitate virtuală care simulează situații complexe similare celor întâlnite în activitatea curentă. În aceste condiții se poate realiza o monitorizare aprofundată a reacțiilor neurofiziologice în timp real și sunt modificate variabile comportamentale sau fiziologice în scopul optimizării performanțelor[50].
Stimularea electrică şi/sau magnetică transcraniană în mod repetitiv[51] a fost utilizată și în procesul de învățare a limbilor străine, cu rezultate încurajatoare.
Apreciem că prin dezvoltarea unor programe eficiente și sigure de neuroaugmentare destinate personalului de intelligence, se poate avea în vedere o posibilă reabordare a problematicii humint-ului clasic, înțeles sub forma exploatării aptitudinilor individuale și a accesului la informații relevante. Propunem conceptul de „neuro-humint”, circumscris preocupărilor unei entități statale sau non-statale de a optimiza capacitățile fizice, psihologice și comportamentale individuale și colective (de ex. echipă operativă) ale surselor umane. Din studiul literaturii de specialitate și pe baza discuțiilor cu experți propunem următoarele tematici de cercetare-dezvolare în viitorul apropiat:
– învățarea multisenzorială accelerată asociată cu dezvoltarea rapidă a corelațiilor, care transformă individul într-un factor primar de redactare și interpretare “profesionistă și credibilă (uneori singulară)” a unor informații într-o direcție dezirabilă
– dezvoltarea capacității de a construi în mod creativ scenarii atipice, neliniare, originale cu scopul de a diversifica accesul la informațiile sau persoanele de interes
– amplificarea capacităților proprii de influențare și manipulare ale deciziilor unor “persoane țintă”
– auto-antrenamentul și capacitatea de a identifica oportunitățile în scopul ascensiunii socio-profesionale rapide în cadrul unei organizații-obiectiv
– dezvoltarea de reacții “spontane”/comportamente justificative ale propriilor activități în cadrul unui context contrainformativ, respectiv decizii în situații-limită
– auto-programarea continuă a rezistenței la stress și a recuperării emoționale și morale într-un interval de timp rezonabil (reziliență)
– atingerea performanței maxime și susținerea o perioadă predictibilă de timp cu scopul de a desfășura activități specifice într-un mediu ostil
– identificarea și evaluarea rapidă a potențialului adversarilor neuroaugmentati sau cu calități deosebite. – asimilarea, dezvoltarea și aplicarea unor modalități de vulnerabilizare, blocare, deviere, dezinformare și/sau dez-eficientizare a potențialului unor adversari clasici, neuroaugmentați sau cu calități deosebite [52].
[1] Huttunen K., Keranen H., Vayrynen E., Paakkonen R., Leino T., Effect of cognitive load on speech prosody in aviation: Evidence from military simulator flights. Applied Ergonomics., 2011, vol. 42 (2), pp. 348–357, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20832770.
[2] Borghini G., Astolfi L., Vecchiato G., Mattia D., Babiloni F., Measuring neurophysiological signals in aircraft pilots and car drivers for the assessment of mental workload, fatigue and drowsiness. Neurosci. Biobehav. Rev., 2014, no. 44, pp. 58–75, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23116991.
[3] Gaetan S., Dousset E., Marqueste T., Bourdin C., Vercher J.L. et al., Cognitive workload and psychophysiological parameters during multitask activity in helicopter pilots. Aerospace Medicine and Human Performance, 2015, vol. 86, no. 12, pp. 1052–1057, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/26630053.
[4] Russo M.B., Kendall A.P., Johnson E., Sing H., Thorne D., Escolas S., Santiago S., Holland D., Visual perception, psychomotor performance, and complex motor performance during an overnight air refueling simulated flight. Aviat Space Environ Med. 2005a;7, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/16018335.
[5] Williams B., Scenario-Based Training with X-Plane and Microsoft Flight Simulator: Using PC-Based Flight Simulations Based on FAA-Industry Training Standards. 2012, Hoboken, NJ: Wiley and Sons.
[6] Temme L.A., Still D.L., Acromite M.T., Hypoxia and flight performance of military instructor pilots in a flight simulator. Aviation Space and Environmental Medicine, 2010, vol. 81 (7), pp. 654–659, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20597244.
[7] Steinman Y., van den Oord MHAH, Frings-Dresen MHW, Sluiter JK. Flight Performance During Exposure to Acute Hypobaric Hypoxia. Aerosp Med Hum Perform. 08.2017, vol. 88, no. 8, pp. 760-767, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28720186.
[8] Weibel N., Fouse A., Emmenegger C., Kimmich S., Hutchins E., Let’s look at the cockpit: exploring mobile eye-tracking for observational research on the flight deck in Proceedings of the Symposium on Eye Tracking Research and Applications, 2012, pp. 107–114.
[9] Bellenkes A.H., Wickens C.D., Kramer A.F., Visual scanning and pilot expertise: the role of attentional flexibility and mental model development. Aviation, Space, and Environmental Medicine, 1997, no. 668 pp. 569-579, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9215461.
[10] Taylor G.P., Jr. Keys R.E., Modafinil and management of aircrew fatigue. Washington, Department of the Air Force, 02.12.2003, disponibil la http://www.hep.afrl.af.mil/HEPF/Policy/modafinil.pdf
[11] Caldwell J.A., Caldwell J.L., Smith J.K., Brown D.L., Modafinil’s effects on simulator performance and mood in pilots during 37 h without sleep. Aviat Space Environ Med., 08.2004, vol. 75(9), pp. 777-784, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15460629.
[12] Estrada A., Kelley A.M., Webb C.M., Athy J.R., Crowley J.S., Modafinil as a replacement for dextroamphetamine for sustaining alertness in military helicopter pilots. Aviat Space Environ Med., 06.2012, vol. 83(6), pp. 556-64, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22764609.
[13] Hartzler B.M., Fatigue on the flight deck: the consequences of sleep loss and the benefits of napping. Accid Anal Prev. 01.2014; vol. 62, pp. 309-18, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/24215936.
[14] Kenagy D., Bird C.T., Webber C., Fischer J., Dextroamphetamine use during B-2 combat missions. Aviat Space Environ Med. 05.2004, vol. 75(5), pp. 381-386, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/15152888.
[15] Connemann B.J., Mumenthaler M.S., Yesavage J.A., Taylor J.L., Friedman L., O’Hara R., Sheikh J., Tinklenberg J., Whitehouse P.J., Donepezil and flight simulator performance: Effects on retention of complex skills. Neurology, 2003, vol. 61, no. 721, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/ 12105320.
[16] Mumenthaler M.S., Yesavage J..A, Taylor J.L., O’Hara R., Friedman L., Lee H., Kraemer H.C., Psychoactive drugs and pilot performance: a comparison of nicotine, donepezil, and alcohol effects. Neuropsychopharmacology, 06.2003, vol. 28(7), pp. 1366-73, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/12784106.
[17] Sohn Y., Doane S., Memory processes of flight situation awareness: interactive roles of working memory capacity, long-term working memory, and expertise. Hum. Factors, 2004, no. 46, pp. 461–475. 10.1518, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15573546.
[18] HRL Laboratories. HRL Demonstrates the Potential to Enhance the Human Intellect’s Existing Capacity to Learn New Skills. 10.02.2016, disponibil la http://www.hrl.com/news/2016/0210/.
[19] Jaehoon Choe, Brian A. Coffman, Dylan T. Bergstedt, Matthias D. Ziegler, Transcranial Direct Current Stimulation Modulates Neuronal Activity and Learning in Pilot Training. Front Hum Neurosci., 2016, vol. 10, no. 34, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4746294/.
[20] T.M. Gibson, The bioethics of enhancing human performance for spaceflight, J Med Ethics. 03.2006, vol. 32(3), pp. 129–132, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2564462/.
[21] Li K., et al., Effect of simulated microgravity on human brain gray matter and white matter – evidence from MRI. PLoS One 2015, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4535759/.
[22] Marušič U., Meeusen R.V., The brain in micro- and hypergravity: the effects of changing gravity on the brain electrocortical activity. Eur. J. Sport Sci., 2014, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed /24734884.
[23] Cassady K., et al., Effects of a spaceflight analog environment on brain connectivity and behavior. Neuroimage., 2016, no. 141, pp. 18–30. doi: 10.1016, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/ 27423254.
[24] Cooper M., Douglas G., Perchonok M., Developing the NASA food system for long-duration missions. J Food Sci., 2011, no. 76: R4, pp. 1–8, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21535783.
[25] Dijk D.J., Neri D.E., et al., Sleep, Circadian Rhythms and Performance during Space Shuttle Missions. In: Buckey J.C., Homick J.L., editors, The Neurolab Spacelab Mission: Neuroscience Research in Space. NASA; Washington, DC, USA: 2003. pp. 211–221. NASA SP-2003-535.
[26] Bock O., Weigelt C., Bloomberg J.J., Cognitive demand of human sensorimotor performance during an extended space mission: a dual-task study. Aviat Space Environ Med, (2010), vol. 81(9), pp. 819–824, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20824987.
[27] Manzey D., Lorenz B., Poljakov V., Mental performance in extreme environments: results from a performance monitoring study during a 438-day spaceflight. Ergonomics, 1998, vol. 41(4), pp. 537–559, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9557591.
[28] University of Texas at Arlington. LED device could increase memory retention among astronauts. 29.05.2019, disponibil la https://phys.org/news/2019-05-device-memory-retention-astronauts.html.
[29] Stroud K.J., Harm D.L., Klaus D.M., Preflight virtual reality training as a countermeasure for space motion sickness and disorientation. Aviat. Space Environ. Med., 2005, no. 76, pp. 352–356, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15828634.
[30] Olave Krigolson. Your brain on Mars: How scientists will track astronauts’ mental performance on missions. The Conversation, 31.01.2020, disponibil la https://phys.org/news/2020-01-brain-mars-scientists-track-astronauts.html.
[31] Mihai Hotetelu. Adaptarea organismului la acțiunea factorilor simulați de mediu aerospațial. Editura Balneară, 2011.
[32] Jaušovec N., Jaušovec K., EEG activity during the performance of complex mental problems. International Journal of Psychophys., 2000, no. 36, pp. 73–88, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/ 10700625.
[33] Jaušovec N., Differences in cognitive processes between gifted, intelligent, creative, and average individuals while solving complex problems: an EEG Study. Intelligence. 2000, no. 28, pp. 213–237, disponibil la https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0160289600000374.
[34] Barbara Mellers, Eric Stone, Pavel Atanasov, Michael M. Bishop, Michael Horowitz, The Psychology of Intelligence Analysis: Drivers of Prediction Accuracy in World Politics. Journal of Experimental Psychology, 2015, vol. 21, no. 1, pp. 1–14, disponibil la http://www.apa.org/pubs/journals/releases/xap-0000040.pdf.
[35] National Research Council, Field Evaluation in the Intelligence and Counterintelligence Context: Workshop Summary, Washington, 2010, pp. 16-26, disponibil la https://www.nap.edu/initiative/planning-committee-on-field-evaluation-of-behavioral-and-cognitive-sciences-based-methods-and-tools-for-intelligence-and-counterintelligence.
[36] McKinley R.A., McIntire L., Bridges N., Goodyear C., Weisend M.P., Acceleration of image analyst training with transcranial direct current stimulation. Behav. Neurosci. (2013), no. 127, pp. 936–946. 10.1037, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24341718.
[37] R. Andy, McKinley Lindsey, McIntire Nathaniel, Bridges Goodyear, Acceleration of Image Analyst Training with Transcranial Direct Current Stimulation. Behavioral Neuroscience, 2013, 127 (6), pp. 936-946, disponibil la https://pdfs.semanticscholar.org/089b/725d3afdb233b147aea2ef12f8b8f685ae4e.pdf.
[38] Chi, R.P., & Snyder, A.W., Facilitate insight by non-invasive brain stimulation. PloS one, 2011, vol. 6, no. 2, disponibil la http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0016655.
[39] Hauser T.U., Rotzer S., Grabner R.H., Mérillat S., Jäncke L., Enhancing performance in numerical magnitude processing and mental arithmetic using transcranial Direct Current Stimulation (tDCS). Front. Hum. Neurosci., 2013, vol. 7, no. 244. 10.3389, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC3674316/.
[40] Parasuraman R., Mckinley A., Using noninvasive brain stimulation to accelerate learning and enhance human performance. Hum. Factors, 2014, no. 56, pp. 816–824. 10.1177, disponibil la https://www.ncbi. nlm.nih.gov/pubmed/25141590.
[41] Flöel A., Rösser N., Michka O., Noninvasive brain stimulation improves language learning. J. Cogn. Neurosci., 2008, no. 20, pp. 1415–1422, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18303984.
[42] Puong Fei Yeh, The Case for Using Robots in Intelligence Analysis, Studies in Intelligence, 2015, vol. 59, no. 4, disponibil la https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/csi-publications/ csi-studies/studies/vol-59-no-4/pdfs/Yeh-Automated-Analysis.pdf.
[43] Rob Matheson, Drag-and-drop data analytics. MIT News Office, 27.06.2019, disponibil la http://news. mit.edu/2019/drag-drop-data-analytics-0627.
[44] Stanney K., Hale K., Fuchs S., Baskin A., Berka C., Training: neural systems and intelligence applications. Synesis, 2011, vol. 2, pp. 38–44, disponibil la http://www.synesisjournal.com/vol2_no2_t1/ Stanney_etal_2011_2_1.pdf.
[45] https://www.nro.gov/Portals/65/documents/foia/declass/ForAll/051719/F-2018-00108_C05112983.pdf
[46] http://www.neuromatters.com/c3vision
[47] Parasuraman R., de Visser E., Clarke E., McGarry R., Hussey E., et al., Detecting threat-related intentional actions of others: Effects of image quality, response mode, and target cueing on vigilance. Journal of Experimental Psychology: Applied., 2009, no. 15, pp. 275–290, disponibil la https://www.ncbi.nlm .nih.gov /pubmed/20025415.
[48] Santiest I., Banissy J., Catmur C., Enhancing social ability by stimulating right temporoparietal junction. Curr. Biol., 2012, no. 22, pp. 2274–2277, 10.1016, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed /23122848.
[49] de Boer M., Kokal I., Blokpoel M., Liu R., Stolk A., Roelofs K., van Rooij I., Toni I., Oxytocin modulates human communication by enhancing cognitive exploration. Psychoneuroendocrinology., 12.2017, no. 86, pp. 64-72, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28915382.
[50] Aston University, Investigating police decision-making under stress using EEG in virtual reality scenarios. 11.04.2019, disponibil la https://medicalxpress.com/news/2019-04-police-decision-making-stress-eeg-virtual.html.
[51] Sparing R., Dafotakis M., Meister I., Thirugnanasambandam N., Enhancing language performance with non-invasive brain stimulation-a transcranial direct current stimulation study in healthy humans.Neuropsychologia, 01.2008, vol. 46, no. 1, pp. 261-268, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov /pubmed/17804023.
[52] Buștiuc Florin, Dugan Cosmin. Neuro-humint – la intersecția dintre humintul clasic și neuroștiintele operaționale, articol în curs de apariție.
