10. Conducătorii de autovehicule militare de transport și blindate. Deși nota distinctivă a conflictului modern este infrastructura digitală, totuși, necesitatea prezenței militare fizice a rămas o constantă și la fel sunt și aspectele legate de transport, mentenanţă și aprovizionare.
Cu toate că demersul realizării vehiculelor autonome este în plin avânt în domeniul civil, este puțin probabil ca această tehnologie să reprezinte o soluție pentru zonele de conflict în viitorul apropiat. Optimizarea factorului uman, alături de o serie de automatizări, inclusiv utilizarea unor flote accesorii de drone auto și aeriene, reprezintă soluţia de compromis care estimăm că se va impune în următoarele decenii.
Principalele provocări în cadrul conducătorilor auto sunt monotonia, nevoia susținerii îndelungate a atenției, performanțe neurovizuale crescute, observarea unor evenimente cu frecvenţă rară, reacții rapide și adecvate, rezistenţă la oboseală şi la deprivarea de somn.
Cercetările neuroergonomice au încercat să identifice gradul de încărcare cognitivă și distribuţia atenției pe parcursul zilei, cu scopul de a facilita utilizarea de aplicații sau dispozitive electronice care să preia o parte din sarcinile repetitive sau exploratorii uzuale. O nouă generație de dispozitive tip interfață om-mașină au drept scop identificarea scăderii performanțelor la volan, precum și monitorizarea stării de conştienţă[1]. Monitorizarea în timp real a gradului de oboseală la volan, în special cel datorat deprivării de somn, se poate realiza și prin evaluarea mișcărilor oculare[2].
Utilizând tehnici similare de monitorizare a angajamentului vizual, au fost identificate o serie de aptitudini neurovizuale critice, utile pentru selecția personalului (în special pentru lucrul în zone de conflict sau cu substanțe periculoase), dar și pentru crearea unor programe de antrenament vizual[3].
Principala metodă de menținere a stării de alertă și a capacității de reacție constă în utilizarea stimulentelor de tipul cofeinei, amfetaminelor și eugeroicelor. Având în vedere importanţa sănătății cardiovasculare pentru conducătorii auto, consumul de amfetamine a fost limitat doar în perioadele operaționale, cel de cofeină fiind imposibil de restricţionat. Eugeroicele au fost bine tolerate și prezintă un efect sinergic cu cofeina[4].
O abordare inovatoare o constituie stimularea electrică transcraniană[5] pentru menținerea atenției și concentrării. Aflată încă în stadiul experimental, această metodă are potențial în special în cazul personalului tânăr, putând fi utilizată simultan cu stimularea farmacologică[6]. Etapa următoare constă în realizarea unor interfețe creier-computer specializate pentru conducători auto și piloți. Cercetări asemănătoare au fost efectuate și în cazul tanchiştilor, având în vedere solicitările operaționale crescute și rolul critic pe care îl au viteza de reacție și identificarea rapidă a stimulilor și anomaliilor vizuale[7].
11. Piloții de nave maritime beneficiază de programe de optimizare cognitivă similare cu cele ale conducătorilor auto, cu precizarea că o serie de aptitudini și performanțe sunt în general evaluate pe simulatoare avansate. Această abordare permite efectuarea unor măsurători detaliate de tipul monitorizării activității electrice cerebrale, reacției electrice la nivelul pielii (GSR) sau a parametrilor vizuali, utilizând instrumente de eye tracking[8].
12. Scafandrii profesioniști/militari prezintă factori de risc în special din cauza expunerii la un regim variat de presiune și temperatură, în funcție de amestecurile gazoase disponibile în raport cu profilul misiunii [9], traumatismelor repetate, barotraumei etc. Chiar și în condiții de siguranță, efectuarea de efort intens, scufundări multiple sau la adâncime, apnee îndelungată generează la persoane tinere creșterea biomarkerilor (proteina tau[10], S100beta) asociați cu un stres celular crescut la nivelul sistemului nervos central. Cercetările desfășurate în cadrul acestei specializări (medicină hiperbară/medicină navală) vizează atât obținerea unor performanțe excepționale, cât și realizarea de contramăsuri, în special pentru scafandrii militari de adâncime sau trupele speciale (SEAL).
Dietele ketogene sunt utilizate în cazul scafandrilor de adâncime, pentru a diminua efectele toxicităţii oxigenului asupra sistemului nervos central (hiperoxia hiperbarică)[11]. Sunt utilizate diverse amestecuri de gaze rare (heliu, xenon, hidrogen) care substituie azotul, dar realizează și un grad de neuroprotecție adecvat[12].
13. Piloții de drone aeriene își desfășoară activitatea într-un mediu de lucru static și în cea mai mare parte a timpului monoton. În cazul zborurilor intercontinentale perioada operațională reprezintă mai puțin de 10% din durata totală a misiunii, iar perioada efectivă, de angajare a ţintelor, ocupă în jur de 2-3% din durata totală a misiunii. În aceste condiții, susținerea prelungită a atenției și trecerea de la un status cvasipasiv, contemplativ, la o capacitate maximală de reacție într-un timp scurt reprezintă aptitudini critice pentru această categorie profesională.
Faptul că piloții dronelor sunt staţionaţi pe teritoriul național, al aliaţilor, sau protejat a facilitat studiile de ergonomie, atât prin măsurarea activității electrice cerebrale, cât și prin monitorizarea traseelor vizuale[13].
Au fost cercetate în special gradul de încărcare cognitivă, strategiile de căutare vizuală și identificarea rapidă a anomaliilor, performanțele vizuale și capacitatea de comunicare și colaborare în situații de stres[14]. Situațiile de stres care necesită o atenție distributivă susținută, de exemplu în cazul unui singur operator care controlează simultan mai multe drone, au fost analizate și în cadrul unui proiect DARPA denumit „Improving Warfighter Information Intake Under Stress”[15]. O atenție aparte a fost acordată și consolei de lucru, precum și gradului de confort fizic și emoțional, având în vedere durata misiunilor[16].
Similitudinea dintre pilotajul unei drone și jocurile electronice a facilitat formarea piloților de drone (majoritatea fiind foşti piloți de aviaţie), utilizând simulări (jocuri) în medii de realitate virtuală[17]. Au fost dezvoltate interfețe reactive la gesturi ale mâinilor sau reacții faciale, în completarea metodelor clasice de control, de tip consolă de jocuri[18].
În prezent există și console virtuale, care oferă posibilitatea de control în absența unei console fizice. În perspectivă se încearcă utilizarea acestor console virtuale în medii de realitate virtuală[19] și augmentată[20], prin intermediul interfețelor creier-computer[21], alături de elemente de inteligenţă artificială.
Stimularea farmacologică presupune utilizarea cofeinei și eugeroicelor şi, excepţional, a amfetaminelor. A fost realizat și un plan nutriţional și de exerciții fizice, ca suport și contramăsură la sedentarism și unele riscuri profesionale[22]. Stimularea electrică a fost cercetată în mai multe studii, cu rezultate bune în ceea ce priveşte menținerea atenției[23], depăşind efectele cofeinei[24]. Tehnicile de neuromodulare prezintă un potențial crescut, datorită posibilității de a îmbunătăți capacitatea de concentrare într-o manieră neinvazivă.
14. Controlorii de drone tactice aeriene (UAV) și terestre (UGV) necesită o serie de calități, precum atenția distributivă, capacitatea de susținere a concentrării timp îndelungat, viteza crescută de reacție, memorie vizuală, capacitatea de evaluare situaţională și toleranţa la frustrare[25].
Procesul de selecție și antrenament al soldaților care au devenit controlori de drone tactice a fost accelerat datorită utilizării mediilor de realitate virtuală, a interfețelor om-computer sau prin învățare reciprocă[26]. Această abordare a permis instruirea accelerată, la distanţă și cu un cost mai redus.
Dotarea dronelor cu elemente de inteligenţă artificială capabile de răspunsuri adaptative a reprezentat o provocare pentru controlori, prin solicitarea unui grad crescut de flexibilitate mentală în contextul operaţional dominat de riscuri[27]. Misiunile care includ echipe mixte om-mașină (dronă) presupun utilizarea unor modele mentale distribuite și o arhitectură complexă a scenariului operaţional[28].
Dezvoltarea interfețelor creier-computer avansate[29] și „umanizarea” roboţilor prin utilizarea inteligenţei artificiale și a computingului afectiv[30] reprezintă două abordări complementare care vor permite realizarea unor echipe mixte flexibile[31].
15. Personalul de pază care monitorizează camerele video se confruntă frecvent cu fenomenul de scădere a atenției și performanțe scăzute în identificarea anomaliilor rare sau la creșterea volumului de lucru. Deși există un progres accelerat în domeniul inteligenţei artificiale în privința recunoașterii video, totuși, contextualizarea și luarea unor decizii au rămas în sarcina operatorului uman (human-in-the-loop)[32].
Studiile de eye tracking au pus în evidenţă strategiile de căutare vizuală, fiind identificate o serie de tipare performante sau asociate cu evoluții suboptimale. Această metodă a permis evaluarea progresului pe parcursul antrenamentelor și personalizarea metodelor de învățare[33].
Capacitatea finită de monitorizare din partea personalului uman raportată la volumul uriaș de date achiziționate simultan prin sisteme video precum și amenințările și atacurile cu victime au impus dezvoltarea soluțiilor de recunoaștere automată a țintelor de interes (arme de foc, inclusiv atunci când sunt pliate, mascate sau sub formă de componente separate). Un sistem de securitate care are capacitatea de a recunoaște automat, adaptativ și în rețea diverse de arme foc, inclusiv atunci când sunt camuflate în bagaje (datorită unui radar cognitiv care utilizează microunde), este și Patscan dezvoltat de firma americană Patriot One Technologies[34]. Operatorul uman – human în the loop – este cel care validează amenințările și discriminează alegerile cu grad crescut de incertitudine sau necunoscute de sistem.
16. Ofițerii radar și controlorii de trafic aerian îmbină performanțele vizuale cu anduranţa și reziliența la efort și stres, capacitatea de a lua decizii rapide. Evaluarea performanțelor în timp real s-a realizat în special prin măsurarea activității electrice cerebrale via EEG (calcularea unui indice de încărcare cognitivă), scopul fiind realizarea unei interfețe creier-computer pasive care să evidenţieze fluctuaţiile de atenție și să îmbunătăţească capacitatea de identificare a ţintelor radar importante[35].
17. Personalul destinat forțelor strategice (Nuclear and Missile Operations Officers) reprezintă o resursă umană de elită, atent selectată și antrenată, existentă în componența unui număr limitat de state care dețin armament nuclear strategic. Despre procesul de recrutare și formare se pot obține puține date din surse deschise, în majoritatea cazurilor fiind menționate aspecte istorice sau oficiale.
Având în vedere posibilele situații-limită, scenarii dramatice și amploarea consecințelor, o serie de calități precum stabilitatea emoțională, reziliența psihologică, spiritul de sacrificiu și mai ales capacitatea de judecată și gândire morală în situații complexe, ambiguie sau neprevăzute este esențială. Evaluarea și monitorizarea psihologică și comportamentală se poate realiza și prin utilizarea unor scenarii computerizate (serious gaming), metode de analiză a activității online și fenotipare digitală, prin utilizarea neurotehnologiilor purtabile în timpul simulărilor realiste, etc. Aceste evaluări complexe, care necesită o procesare algoritmică, pot evidenția unele modificări comportamentale (ex. de atitudine, consum de substanțe ilicite, comportament simulat), de personalitate sau chiar prezența unor sindroame psihiatrice incipiente care pot trece neobservate în condiții uzuale. Un exemplu istoric este punerea în evidență în anii ’70-’80 cu ajutorul testărilor psihologice complexe multianuale efectuate o perioada mai îndelungată (7-10 ani), a diminuării discrete, însă relevantă statistic, a capacității de memorare asociată înaintării în vârstă la personalul din sectorul militar strategic francez.
În mod particular este de interes în ce măsură condițiile speciale de muncă, modificări ale unor factori fizici sau consumul unor substanțe farmaceutice pot influența în mod subtil comportamentul, capacitatea de judecată sau gândirea morală – de ex. medicamente uzuale, variații ale campurilor electromagnetice generate de aparatura militară, deprivarea prelungită de lumina solară, tulburări ale ritmului somn-veghe, confinarea în spații restrânse etc.
18. Personalul de securitate aeroportuară. Provocările în acest domeniu constau în îmbunătățirea și susținerea prelungită a performanțelor neurovizuale, a atenției distributive și identificării de anomalii cu frecvenţă foarte redusă[40].
Studiul factorilor profesionali de risc a contribuit la realizarea de protocoale de lucru și contramăsuri tehnice, însă efectul este totuși unul limitat[41]. Cercetarea strategiilor de căutare vizuală, utilizând metode de eye tracking, a furnizat informații referitoare la modalitățile de optimizare și prelungire a perioadei de lucru[42]. O tehnică cu potențial, neinvazivă și bine tolerată, care a putut fi aplicată repetitiv pe o perioadă îndelungată în timpul formării profesionale este stimularea electrică transcraniană[43]. Alte metode studiate și care prezintă potențial sunt optimizarea stilului de viață, antrenamentul cognitiv personalizat, stimularea farmacologică și biofeedback-ul electroencefalografic, metode pe care am decis să le utilizăm și în cercetarea experimentală.
[1] Borghini G., Astolfi L., Vecchiato G., Mattia D., Babiloni F., Measuring neurophysiological signals in aircraft pilots and car drivers for the assessment of mental workload, fatigue and drowsiness. Neurosci. Biobehav. Rev., 2014, no. 44, pp. 58–75, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23116991.
[2] Underwood G., Chapman P., Brocklehurst N., Underwood J., Crundall D., Visual attention while driving: sequences of eye fixations made by experienced and novice drivers. Ergonomics., 2003, vol. 46(6), pp. 629–646, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12745692.
[3] Underwood G., Chapman P., Bowden K., Crundall D., Visual search while driving: skill and awareness during inspection of the scene. Transp. Res. Part F. Traffic Psychol. Behav. 2002, no. 5, pp. 87–97, disponibil la http://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S1369847802000086.
[4] Lieberman H.R., Stavinoha T., McGraw S., White A., Caffeine use among active duty US Army soldiers. J. Acad. Nutr. Diet. 2012, no. 112, pp. 902–912, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/ 22709816.
[5] Steven E. Davis, Glen A. Smith., Transcranial Direct Current Stimulation Use in Warfighting: Benefits, Risks, and Future Prospects. Front Hum Neurosci. 2019; vol. 13: 114, disponibil la https://www.ncbi. nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6499187/.
[6] Sakai H., Uchiyama Y., Tanaka S., Sugawara S.K., Sadato N., Prefrontal transcranial direct current stimulation improves fundamental vehicle control abilities. Behav. Brain Res., 2014, no. 273, pp. 57–62, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25084042.
[7] Beeli G., Koeneke S., Gasser K., Jancke L., Brain stimulation modulates driving behavior. Behav. Brain Funct., 2008, no. 4, p. 34, disponibil online https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2527008/.
[8] Hontvedt M., Professional vision in simulated environments – Examining professional maritime pilots’ performance of work tasks in a full-mission ship simulator. Learning Culture & Social Inter., 2009, no. 7, pp. 71–84, disponibil la https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2210656115000367.
[9] Thijs T., Wingelaar, Pieter-Jan A.M., van Ooij, Rob A. van Hulst, Oxygen Toxicity and Special Operations Forces Diving: Hidden and Dangerous, Front Psychol., 2017, no. 8, 1263, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5524741/.
[10] Rosén A., Oscarsson N., Kvarnström A., Gennser M., Sandström G., Blennow K., Seeman-Lodding H., Zetterberg H., Serum tau concentration after diving – an observational pilot study. Diving Hyperb Med. 30.06.2019, vol. 49(2), pp. 88-95, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/31177514.
[11] Valadao J.M., Vigilante J.A., DiGeorge N.W., O’Connor S.E., Bear A., Kenyon J., Annis H., Dituri J., Dituri A.E., Whelan H.T., Ketogenic diet for high parțial pressure oxygen diving, Undersea Hyperb Med., 06.2014, no. 41(4), pp. 331-335, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25109086/.
[12] Rostain J., Gardette-Chauffour C., Effects of a H2-He-O2 mixture on the HPNS up to 450 msw. Undersea Biomed Res., 06.1988, vol. 15, no. 4, pp. 257-70., disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3.
[13] Tvaryanas AP., Visual scan patterns during simulated control of an uninhabited aerial vehicle (UAV).Aviat Space Environ Med., 06.2004, vol. 75(6), pp. 531-538, disponibil la https://www.ncbi.nlm. nih.gov/pubmed/ 15198280.
[14] Izzetoglu K., Ayaz H., Hing J.T., Shewokis P.A., Bunce S.C., Oh P., et al., UAV operators workload assessment by optical brain imaging technology (fNIR), in Handbook of Unmanned Aerial Vehicles, eds Valavanis K. P., Vachtsevanos G. J., editors., Springer Netherlands 2014, pp. 2475–2500.
[15] https://archive.org/details/DTIC_ADA457526/page/n7
[16] Oppold P., Rupp M., Mouloua M., Hancock P.A., Martin J., Design considerations to improve cognitive ergonomic issues of unmanned vehicle interfaces utilizing video game controllers. Work., 2012, no 41 Suppl 1:5609-11, disponibil la http://content.iospress.com/articles/work/wor0896.
[17] Zolmann S., Hope C., Langlotz T., FlyAR: Augmented Reality Supported Micro Aerial Vehicle Navigation. Trans. Vis. Comput. Graph., 2014, no. 20, pp. 560–568, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov /pubmed/24650983.
[18] Nagi J., Giusti A., Di Caro G.A., Gambardella L.M., Human control of UAVs using face pose estimates and hand gestures. Proceedings of the 2014 ACM/IEEE International Conference on Human–Robot Interaction; Bielefeld, Germany. 3–6.03.2014; pp. 252–253.
[19] Wu H., Cai Z., Wang Y., Vision-based auxiliary navigation method using augmented reality for unmanned aerial vehicles; Proceedings of the IEEE 10th International Conference on Industrial Informatics; Beijing, China. 25–27 July 2012; pp. 520–525.
[20] James H. Oliver, Virtual Teleoperation for Unmanned Aerial Vehicles, Final Performance Report, 2011, disponibil la http://www.dtic.mil/dtic/tr/fulltext/u2/a561658.pdf.
[21] Hocraffer A., Nam C.S., A meta-analysis of human-system interfaces in unmanned aerial vehicle (UAV) swarm management. Appl. Ergon., 2017, no. 58, pp. 66–80, disponibil la https://www.ncbi. nlm.nih.gov/pubmed/27633199.
[22] Stephanie Vozza, To Improve Your Focus, Just Eat Like A Drone Pilot. 11.02.2016, disponibil la https://www.fastcompany.com/3065061/to-improve-your-focus-just-eat-like-a-drone-pilot.
[23] McKendrick R., Parasuraman R., Ayaz H., Wearable funcțional near infrared spectroscopy (fNIRS) and transcranial direct current stimulation (tDCS): expanding vistas for neurocognitive augmentation. Front. Syst. Neurosci., 2015, no. 9:27. 10.3389, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles /PMC4353303/.
[24] Bryan Bender, Pentagon considers using electricity to stimulate troops’ brains. Boston Globe. 18.02.2014, disponibil la http://www.bostonglobe.com/news/nation/2014/02/18/air-force-stimulates-brain-waves-improve-performance-drone-operators/V8ZG5DEYze4lCoGlloq14H/story.html.
[25] Chen J.Y., Haas E.C., Barnes M.J., Human performance issues and user interface design for teleoperated robots. IEEE Trans. Syst. Man Cybern. Part C Appl. Rev., 2007, no. 37, pp. 1231–1245, disponibil la https://www.researchgate.net/publication/3421856_Human_Performance_Issues_and_User_Interface_Design_for_Teleoperated_Robots.
[26] Stefanos Nikolaidis, Julie Shah, Human-robot cross-training: computational formulation, modeling and evaluation of a human team training strategy. In Proceedings of the International Conference on Human-Robot Interaction (HRI), pp. 33–40, 2013.
[27] Parasuraman R., Cosenzo K.A., de Visser, E.Parasuraman, R. Cosenzo, K.A. de Visser, E. Adaptive automation for human supervision of multiple uninhabited vehicles: Effects on change detection, situation awareness, and mental workload. Military Psychology, 2009, no. 21(2), pp. 270-297.
[28] Matthias Scheutz, Scott DeLoach, Julie A. Adams, A framework for developing and using shared mental models in human-agent teams, Journal of Cognitive Engineering and Decision MakingVolume: 11:3, pp. 203-224, disponibil la https://hrilab.tufts.edu/publications/scheutzetal17smm.pdf.
[29] http://www.eegsmart.com/en/udroneIndex.html.
[30] Dautenhahn, K. Socially intelligent robots: Dimensions of human-robot interaction. Philosophical Transactions of the Royal Society B, 2007, no. 362, pp. 679-704.
[31] Michael Barnes, Jessie Chen, Elizabeth Reden. Designing effective soldier-robot teams in complex environments: training, interfaces, and individual differences. In Proceedinggs of the Internat.Conference on Engineering Psychology and Cognitive Ergonomics, pages 484–493. Springer, 2011.
[32] Howard C., Troscianko T., Gilchrist I. D., Behera A., Hogg D. C. Searching for threat: factors determining performance during CCTV monitoring. in Human Factors, Security and Safety, 2009, eds de Waard D., Godthelp J., Kooi F. L., Brookhuis K. A.
[33] Stainer M. J., Scott-Brown K. C., Tatler B. Looking for trouble: a description of oculomotor search strategies during live CCTV operation. Front. Hum. Neurosci., 2013, no. 7, pag. 615, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3786256/.
[34] https://patriot1tech.com/patscan.
[35] Pietro Aricò, Gianluca Borghini, Gianluca Di Flumeri, Stefano Bonelli, Alessia Golfetti, Ilenia Graziani, Simone Pozzi, Jean-Paul Imbert, Géraud Granger, Raïlane Benhacene, et al. Human Factors and Neurophysiological Metrics in Air Traffic Control: a Critical Review. IEEE Reviews in Biomedical Engineering, 2017, disponibil la https://hal-enac.archives-ouvertes.fr/hal-01511343/document.
[36] Clark, V. P. Impact of tDCS on performance and learning of target detection: Interaction with stimulus characteristics and experimental design. Neuropsychologia, 03.2012, vol. 50(7), pp. 1594 –1602, disponibil la http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0028393212001261.
[37] Chi, R. P., Fregni, F., Snyder, A. W. Visual memory improved by non-invasive brain stimulation. Brain Research, 2010, no.1353, pp. 168–175. doi:10.1016, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed /20682299.
[38] Nelson JT, Tepe V. Neuromodulation research and application in the U.S. Department of Defense. Brain Stimul., 04.2015, vol. 8(2), pp. 247-52, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25468072.
[39] Chuah L.Y.M., Donepezil improves episodic memory in young individuals vulnerable to the effects of sleep deprivation. Sleep., 2009, no. 32, pp. 999–1010, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pmc/articles/ PMC2717207/.
[40] Wolfe J.M., Horowitz T.S., Van Wert M.J., Kenner N.M., Place S.S., Kibbi N., Low target prevalence is a stubborn source of errors in visual search tasks. Journal of Experimental Psychology: General, 2007, no. 136 (4), pp. 623–638, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC2662480/.
[41] Yu R.F., Yang L.D., Wu X., Risk factors and visual fatigue of baggage X-ray security screeners: a structural equation modelling analysis. Ergonomics., 05.2015, vol. 60(5), pp. 680-691, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27258596.
[42] Najemnik J., Geisler W.S., Optimal eye movement strategies in visual search. Nature, 2005, no. 434, pp. 387–391, disponibil la https://www.nature.com/nature/journal/v434/n7031/full/nature03390.html.
[43] Antal, A., Nitsche, M.A., Kinsces, T.Z., Kruse, W., Hoffmann, K.-P., & Paulus, W. Facilitation of visuomotor learning by transcranial direct current stimulation of the motor and extrastriate visual areas in humans. European Journal of Neuroscience, 2004, no. 19, pp. 2888–2892. doi: 10.1111, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15147322.
