Motivația realizării acestui site dedicat în special aplicațiilor conceptului de îmbunătățire a performanțelor umane și mai ales neuroaugmentării se datorează în primul rând constatării lipsei în România a unor lucrări substanțiale și site-uri cu subiecte similare.
Demersul este unul interdisciplinar, având în vedere multiplele fațete ale acestui subiect, informațiile utilizate provenind din domenii și subdomenii multiple, site-ul adresându-se în aceeași măsură și psihologilor, farmaciștilor, biologilor, cercetătorilor în neuroștiințe, biofizicienilor, chimiștilor, sociologilor, umaniștilor, inginerilor, informaticienilor, antrenorilor sportivi, personalului militar, economiștilor, ziariștilor, umaniștilor etc.
Alături de o concepție care s-a dezvoltat pe parcurs, calitatea conținutului rezultă și din sursele de informare utilizate. Încă din etapa de planificare, standardul selecției surselor a fost cel academic, fiind utilizate exclusiv surse deschise, verificate și considerate de înaltă încredere. Având în vedere natura subiectului și mai ales înțelegerea uneori profund distorsionată a acestei teme, am evitat orice tentă de senzaționalism, speculație nefondată, afirmații fără acoperire, subiecte care nu beneficiau de o documentare completă, clișee etc.
Una din problemele majore constatate atunci când este adus în discuție subiectul neuroaugmentării este faptul că percepția la nivelul publicului general este frecvent construită pe baza imaginației, a producțiilor cinematografice sau a literaturii științifico-fantastice, mai degrabă decât sa utilizeze dovezi stiintifice.
Fără îndoială, ideea în sine este foarte atractivă pentru „gulerele albe” aflate într-o acerbă competiție, însă nimic nu poate fi mai departe de adevăr decât asocierea neuroaugmentării cu o abordare de tipul dorință deșartă (wishful thinking), prin care devii mai „inteligent” după ce sau consumi un „smart pill”, sau aplici o „procedură magică”, de preferat de scurtă durată și accesibilă. Din nefericire, la această percepție contribuie și oferta destul de bogată de proceduri paramedicale efectuate în condiții de semi-clandestinitate de persoane fără pregătire de specialitate, experiență sau control al calității activității, în lipsa unor ghiduri de lucru recunoscute în România, cu aparatură uneori neomologată pentru tipul de proceduri efectuate. Nu numai că ne delimităm ferm de astfel de practici care speculează lacunele legislației autohtone și lipsa de educație medicală a unor segmente de populație, dar și avertizăm pe parcursul acestei cărți în nenumărate situații asupra riscurilor rezultate din expunerea la proceduri artizanale, autoadministrarea de medicație fără consultul sau recomandarea medicală, adoptarea unor comportamente riscante de tipul experimentării cu suplimente alimentare sau alte substanțe ca urmare a „informării” de pe grupurile din social media, achiziționarea online de substanțe „nootropice” sau dispozitive „miraculoase” etc.
O problemă asemănătoare este și utilizarea eronată sau inadecvată în mod deliberat a terminologiei medicale în scopul obținerii unor beneficii comerciale sau reputaționale. În contextul temelor dezbătute în acest site ne referim în special la proliferarea termenilor utilizați în neuroștiințe (începând de la prefixul „neuro”), cu scopul de a amplifica rezonanța comercială a unor dispozitive și proceduri banale sau neautorizate. Consecințele se situează uneori dincolo de frauda intelectuală sau publicitatea falsă, datorită atribuirii unor calități preventive, diagnostice sau curative.
O altă problemă pe care o subliniem este lipsa în România a studiilor de sănătate publică, sociologice sau antropologice referitoare la consumul sau intenția de utilizare a „medicamentelor inteligente” (smart pill) în mediul universitar și posibil și cel școlar. Astfel de studii există, deși nu au o amploare foarte mare, în majoritatea țărilor occidentale și au în vedere moralitatea utilizării în contextul competiției intense (și deloc dezinteresate sau lipsite de stimulente) din mediul universitar și de cercetare, asocierea cu comportamente riscante de tipul consumului de substanțe dopante, interzise și adictive, măsurarea efectelor de îmbunătățire cognitivă, tiparele socio-demografice interesate de augmentare, percepții asupra reglementării consumului de nootropice în situații concurențiale, aspecte economice. În lipsa acestor studii nu putem dimensiona și detalia particularitățile acestei practici în România, făcând imposibilă luarea unor decizii informate sau realizarea unui set de recomandări minimale.
Un alt aspect adus în discuție este cel al contramăsurilor pentru riscurile profesionale sau situațiile cu mare risc, context care ar justifica din punct de vedere etic utilizarea metodelor de optimizare și neuroaugmentare la nivelul indivizilor, cu informarea prealabilă și consimțământul acestora, în condiții de siguranță medicală. Contramăsurile pot fi asimilate unor strategii neuroprotective multistratificate care să includă măsuri de prevenție, optimizare, augmentare și recuperare personalizate și adaptate profilurilor factorilor de agresiune. Sunt menționate mai multe specialități militare și civile și factori stresori mai mult sau puțin specifici, precum și o serie de metode de neuroaugmentare care sunt deja utilizate sau în studiu.
O atenție deosebită a fost acordată sindromului de burn-out la medici, întâlnit și în cadrul altor profesii. Și aici deplângem lipsa de informații din sistemul național de sănătate, deși am identificat câteva cercetări doctorale și studii de mică amploare, cu excepția celui realizat de către Colegiul Medicilor din București care este menționat în capitol. Tratarea cu seriozitate a acestei probleme în cadrul altor sisteme de sănătate din Uniunea Europeană și din Statele Unite a generat o serie de soluții practice, cu impact real la nivelul sănătății personalului medical și al calității actului medical în general.
După cum se poate observa din cele menționate mai sus, o dificultate majoră o reprezintă însăși definirea cât mai exactă a termenilor de „îmbunătățire”, „augmentare”, „optimizare” și altora similari, care trebuie explicați, contextualizati, dezambiguizaţi. Considerăm că unul din atributele acestei cărți este stabilirea unui lexicon românesc minimal dedicat optimizării cognitive, neuroaugmentării și domeniilor înrudite. Lipsa unei terminologii omologate în limba română (în special în cazul neuroaugmentării), reprezintă un motiv care contribuie la o lipsă de recunoaștere și legitimitate a cercetărilor și publicațiilor.
Deși dezirabilă și atrăgătoare, ideea de îmbunătățire trebuie să atingă același nivel înalt al dovezilor similar terapiilor medicale și același nivel de siguranță în utilizare pentru individ. La ce nivel sau frecvență de administrare sau care sunt circumstanțele care separă augmentarea de dopaj și îmbunătățirea performanțelor de trișare? Fără îndoială, nu există un răspuns unic sau simplist, multitudinea de metode utilizate pentru optimizare și augmentare, profesiile și împrejurările care reclamă sau chiar impun în viziunea unor experți utilizarea neuroaugmentării generează un tablou complex, care necesită o abordare diferențiată și sensibilă la detalii și nuanțe.
Dimensiunea etică asociată conceptului de neuroaugmentare este impresionantă prin bogăția de percepții, perspective, abordări, poziționări, soluții. Potențialul semnificativ atribuit metodelor de îmbunătățire a performanțelor umane trebuie dublat de un comportament etic din partea tuturor actorilor și o informare completă a utilizatorilor, inclusiv asupra riscurilor. Administrarea oricărei proceduri în scop de optimizare sau augmentativ trebuie precedată de o informare completă și urmată de semnarea unui formular de consimțământ. Orice studiu medical pe subiecți umani trebuie să respecte ca o condiție minimală prevederile Jurământului lui Hipocrate, Codului de la Nürnberg, Convențiile de la Geneva, Declarația de la Helsinki și recomandările Raportului Belmont. Există un consens general în rândul experților legat de potențialele riscuri generate de maturizarea tehnicilor de neuroaugmentare și de aplicare la scară largă: neurotehnologiile ca tehnologii cu utilizare dublă (dual use), injustiția socială, modificarea criteriilor de competitivitate și posibil a ierarhiilor din cadrul unui colectiv, diminuarea cauzalității dintre efort și reușită profesională, depersonalizarea.
Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale și a interfețelor creier-computer în ultimele decenii a generat multe speranțe legate de posibila cooperare avansată între inteligențele umane și cele artificiale. Ideea singularității postulată de Ray Kurzweil, deloc nouă (însă în filmele și cărțile de science-fiction), rămâne în opinia noastră doar o predicție foarte optimistă, deși fără îndoială drumul parcurs de puterea computațională în ultima jumătate de secol este fulminant. Posibilitatea de a conecta direct mintea umană finită la un partener artificial cu potențial virtual nelimitat de dezvoltare reprezintă o străpungere tehnologică revoluționară, dacă va putea fi vreodată operaționalizată în condiții de siguranță. Problemele etice, legale, practice sunt pe măsura potențialelor beneficii, cu atât mai mult cu cât multe aspecte ale colaborării om-mașină sunt fără precedent in istoria umanității.
Aplicarea metodelor de neuroaugmentare la personalul de securitate națională prezintă o serie de particularități. În primul rând, utilizarea în condiții operaționale sub forma unui dopaj controlat medical ca răspuns la stresul combativ sau profilul unor misiuni speciale. Sintagma „Enhanced Human Operations (EHO)” sugerează că pot fi utilizate forme extreme de îmbunătățire de precizie, precum ciborgizarea, utilizarea de tehnici și substanțe considerate de mare risc sau capabile să modifice comportamente și atitudini (ex. nootropicele sociale), colaborarea cu soluții performante de inteligență artificială și robotică militară, utilizarea unor „animale inteligente” sau persoane cu abilități speciale etc. Deși aparent contraintuitiv, utilizarea metodelor de îmbunătățire a performanțelor poate vulnerabiliza personalul militar, din cauza apariției unor diferențe semnificative între indivizii augmentaţi versus neaugmentaţi sau a presiunii de a participa la studii legate de neuroaugmentare pentru a fi remarcați sau pentru a evita sancțiuni.
Cercetarea prezentată in acest site, deși de mică amploare, aduce în prim plan dificultățile etice și practice de realizare a studiilor și de implementare a metodelor de neuroaugmentare. De exemplu, stabilirea unui standard unitar de performanță în afară unei competiții sportive este un aspect dificil, fapt care limitează posibilitatea utilizării procedurilor de neuroaugmentare în profesiile cu mare răspundere. Medicalizarea unei activități care solicită răspundere în plan profesional și legal ridică întotdeuna problema reacțiilor paradoxale, a potențialelor riscuri pentru sănătatea personalului (oricât de nesemnificative), a criteriilor de selecție și generării unor inegalități între membrii unei echipe profesionale (evidențiere, promovare, salarizare diferențiată). Monitorizarea activității și performanțelor la locul de muncă, în special pentru personalul militar, reprezintă o mare provocare din perspectiva consecințelor legale, a accentuării stressului profesional, inhibării inițiativei și adoptarea unei atitudini defensive. Răspunsul la neuroaugmentare poate fi foarte variabil, generând o distribuție dizarmonică a performanțelor între membrii unei echipe, scenariu care implică un risc și consecințe care pot fi dificil de anticipat.
Cu toate aceste impedimente, considerăm că am demonstrat, cel puțin la nivel de concept, că optimizarea și neuroaugmentarea prezintă un potențial în mare parte încă neexplorat și că se pot selecta metode de lucru cu grad ridicat de siguranță medicală. Maturizarea tehnologiilor prezentate în site, implicate în optimizare și neuroaugmentare, vor genera o presiune irezistibilă într-o piață a muncii tot mai competitivă, liberală și divizivă. Complexitatea și impactul subiectelor abordate în site, precum și absența discuțiilor referitoare la aceste teme în România, ne-au determinat să extindem demersul și în mediul virtual. Dorim ca prin această inițiativă să promovăm și campanii de conștientizare, informare și educare și să contribuim la stimularea interesului și cercetării în domeniul neuroștiințelor.
