Timp de citire: 9 minute

Agresiunile neuropsihologice dirijate sunt o categorie specială de factori de risc, caracterizați prin faptul că reprezintă o formă controlată, scalabilă, direcționată și uneori (foarte) selectivă de afectare neuropsihologică a unei persoane, grup definit de persoane sau obiectiv de interes. Dimensiunea culturală a fenomenului și trivializarea sa au amplificat interesul la nivelul audienţei publice, cu toate că informațiile verificabile și creditate ca veridice de surse seminale sunt reduse.

Instrumentarul de metode utilizate în astfel de acțiuni a fost dezvoltat în special în perioada războiului rece, mai ales de către SUA și URSS, o parte din cercetări și rezultate fiind astăzi accesibile. În SUA, principalul program de cercetare a fost MK-ULTRA, sub acoperirea căruia s-au desfășurat mai multe programe de manipulare comportamentală, afectare selectivă a unor funcții cognitive, metode de interogare[1] etc.

Liderul cubanez Fidel Castro a supraviețuit la peste 638 de tentative de asasinat.

Un exemplu cunoscut este încercarea eșuată de discreditare a lui Fidel Castro în anii ’60, prin administrarea de LSD aerosolizat în cursul unei emisii radiofonice. Efectul prezumtiv ar fi fost o pierdere a coerenţei ideilor, o stare euforică și un discurs fără sens, de natură să determine audienţa să chestioneze sănătatea mintală a liderului cubanez[2].

Un alt exemplu, de afectare a unui obiectiv, sunt atacurile cu microunde efectuate asupra Ambasadei SUA din Moscova încă din anul 1953, dar care au cunoscut o intensificare semnificativă în anul 1975. Sursele prezumtive au fost două apartamente situate la circa 100 metri de ambasadă, care emiteau uneori și câte 9 ore/zi.

Astfel de cercetări au avut o mare amploare în URSS, astfel că nu este de mirare că în anul 1991 a fost raportat un posibil atac psihotronic la adresa lui Boris Elțîn, realizat cu ajutorul unei antene mascate în biroul său[3].

Ambasada SUA din Moscova. Sursa foto: https://nsarchive2.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB506/

Dintr-un total de 4.388 de angajați, se considera că 1827 au fost expuși un timp îndelungat și au primit o doză importantă de radiații. Pe termen scurt, angajații din Moscova (comparativ cu angajați SUA de la alte ambasade din Europa de Est) au prezentat semnificativ mai multe tulburări de atenție, concentrare, memorie și ale somnului. Pe termen lung, s-a descris o incidenţă semnificativ mai crescută a cancerelor la acești angajați decât orice alt lot de control luat în comparație[4].

În această categorie considerăm că se înscriu și prezumtivele atacuri asupra personalului din Ambasada SUA din Havana, începând cu toamna anului 2016 până în vara anului următor. Deși inițial s-a speculat că efectele se datorează unui atac cu infrasunete, se pare că mijloacele de acțiune au fost mai degrabă convenționale (toxice), iar infrasunetele au adăugat doar un element suplimentar, însă neesențial, servind cel mult ca și acoperire pentru metoda principală[5]. O ipoteză recentă consideră că este mai plauzibil ca aceste simptome să fie rezultatul interferenţei realizate de dispozitivele de ecranare sonică utilizate în cadrul ambasadei americane, decât o consecință a utilizării unor dispozitive ofensive[6]. Un raport canadian publicat în mai 2019, care a investigat sănătatea diplomaților din această țară aflați la post în Havana în aceeași perioadă, avansează ipoteza foarte plauzibilă a intoxicației cronice cu doze reduse de substanțe cu efect anticolinergic, cel mai probabil pesticide. Paradoxul este că autoritățile cubaneze au utilizat cantități mai mari de pesticide în jurul ambasadelor și reședințelor diplomatice din dorința de a minimaliza efectele neplăcute produse în special de țânțari[7].

Un incident similar cu cel din Havana a fost raportat și de către personalul american din ambasada din Guangzhou, R.P. Chineză în anul 2018[8]. Se presupune că disfuncțiile cognitive, vestibulare și oculomotorii persistente, tulburările de somn și episoadele de cefalee asociate fenomenelor sonore/senzoriale de cauză neclară se datorează unei afectări la scară largă a rețelelor cerebrale funcționale, în cazul unor persoane fără antecedente traumatice, neurologice sau psihiatrice[9]. În lipsa unui raport final dat publicității, nu se exclude nici utilizarea intermitentă în mod deliberat a unor dispozitive mobile cu energie direcționată de mică putere (ex. microunde).

Există în prezent suficiente semnale că vom regăsi în conflictele viitorului, atât cele dintre state, cât și între diverse entități nonstatale, agresiuni neuropsihologice în forme rafinate, mai letale sau selective. În perspectivă sunt menționate concepte precum neurosecuritatea[11], cu sensul de „atingerea şi/sau susținerea unor inițiative de securitate prin utilizarea unor metode sau tehnologii neuroștiințifice de evaluare și intervenție”.

Monitorizarea interacției vizuale (eye-tracking), a atenției și concentrării (electroencefalografic) și atenției și surprizei (electrogalvanometric) în cazul unui subiect masculin expus voluntar la materiale de propagandă (material de propagandă rusesc). (Sursa: Neuroaugmentare_ro)

Există la nivel doctrinar o tendință de utilizare a acțiunhttps://www.youtube.com/watch?v=KZMa3LEE-Twilor non-kinetice în suportul operațiunilor kinetice, care vor reprezenta elementul principal de atingere a obiectivelor conflictului, o formă fiind și recentul conflict hibrid din Ucraina. Este previzionat că în jurul anului 2030 tehnologia militară destinată conflictelor neurocognitive va încorpora tehnologii electromagnetice, infrasonice, fotonice și biotehnologii (genetice, nanotehnologii), care pot afecta selectiv unele zone cerebrale sau procese cognitive.

Dezvoltarea internetului și a terminalelor imersive ridică problema dezvoltării metodelor de agresiune și manipulare online. Utilizarea la scară largă a dispozitivelor electronice purtabile, ingerabile și implantabile, inclusiv a interfețelor creier-computer, subliniază importanţa securității cibernetice în prevenirea atacurilor neuropsihologice[12].

Aceste riscuri neuropsihologice inerente profesiei militare în ansamblu, fie că provin din cauze naturale, factori de risc individuali sau sunt o consecință a efectuării activității profesionale, au determinat studierea metodelor de anticipare, prevenire și realizare de contramăsuri eficiente, etice și accesibile financiar.

Strategiile neuroprotective în cazul personalului de securitate națională se referă la totalitatea măsurilor destinate conștientizării, informării, prevenirii, protejării și restaurării capacităților neuropsihologice, cognitive și comportamentale ale personalului propriu. Termenul este general, cuprinzând toate aspectele menționate în cadrul conceptului de neurodegradare, astfel că există stratificări în funcție de diverse criterii.

De exemplu, în ultimul deceniu forțele armate ale SUA au acordat o atenție crescută efectului neuroprotectiv al unor principii alimentare în nutriția personalului activ[13]. Standardele de greutate și efort fizic au fost revizuite pentru a combate supraponderalitatea care tinde să afecteze capacitatea de efort, reziliență și indirect și capacitatea cognitivă. Tulburările respiratorii din timpul somnului sunt mult mai atent monitorizate și recunoscute ca factor de risc care afectează performanța și starea de sănătate. Eforturi financiare semnificative s-au materializat prin realizarea unor echipamente de antrenament și luptă care să ofere un grad crescut de neuroprotecție, în special la lovituri directe sau unde de şoc[14].

S-a acordat o atenție sporită și protecției toxicologice în perioadele de participare în teatrele de operații[15]. Au fost dezvoltate strategii de evaluare și consiliere psihologică înainte, în timpul și după perioadele operaționale, pentru a se minimiza efectele psihoemoționale datorate expunerii la mediul combativ[16]. Dimensiunea protecției psihologice a fost extinsă și la familiile militarilor, în special în perioadele active.

Programul Preservation of the Force and Family Task Force (POTFF-TF) (Sursa: USASOC PAO)

În acest sens menționăm programul Preservation of the Force and Family Task Force (POTFF-TF)[17] destinat militarilor din forțele speciale americane (Special Operations Forces – SOF). Programul se adresează luptătorilor SOF în dubla calitate de membri ai propriilor familii, dar și ai „familiei” militare, dorindu-se integrarea holistică a tuturor factorilor care contribuie la atingerea și menținerea performanțelor pe o perioadă de două sau trei decenii (considerată a fi  durata vieții operaționale a unui luptător SOF). În cadrul acestui program sunt implicați psihologi, consultanți pe probleme maritale, antrenori și preparatori sportivi, medici, preoți etc., cu scopul de a realiza o „întreținere preventivă”, altfel spus, identificării timpurii, conștientizării, tratării încă din stadiile incipiente, prevenției, construirii rezilienței și strategiilor de coping, reintegrării sociale şi familiale, astfel încât să se prevină apariția unor probleme cronice. 

Un accent deosebit este pus pe dimensiunea psihologică, în special dezvoltarea rezilienței la stres și îmbunătățirea performanțelor cognitive și comportamentale colective. Având în vedere că profilul misiunilor SOF presupune perioade îndelungate de separare de familie în spații geografice uneori foarte diferite, implică misiuni secrete și cu risc crescut[18], se urmărește și optimizarea „performanțelor sociale”, sub forma stabilirii și păstrării unor relații deschise și fructuoase, în special în cadrul familiilor. Componenta de HPO se referă în special la nutriția de performanță, medicina sportivă, elemente de psihologie sportivă. Remarcabilă este și existența unei componente care se adresează performanței spirituale, destinată „îmbunătățirii credințelor spirituale esențiale/identitate, valorilor, conștientizării, modului de relaționare și experiențelor” în interiorul și dincolo de experiența religioasă. 


[1]    CIA says 54 institutions got ‘50’s, ‘60’s drug-test data, Baltimore Sun, 06.10.1977 (copie arhivata), disponibil la https://www.cia.gov/library/readingroom/docs/CIA-RDP88-01315R000300390008-2.pdf.

[2]       Duncan Campbell, Close but no cigar: how America failed to kill Fidel Castro, The Guardian, 26.11.2016, disponibil la https://www.theguardian.com/world/2016/nov/26/fidel-castro-cia-cigar-assasination-attempts.

[3]       Brian Whitmore, Russia’s Ministry of Mind Reading, Radio Free Europe, 23.05.2015, disponibil la https://www.rferl.org/a/russias-ministry-of-mind-reading/27087718.html.

[4]       J. Mark Elwood, Microwaves in the cold war: the Moscow embassy study and its interpretation. Review of a retrospective cohort study,Environ Health, 2012, no. 11, p. 85, disponibil la https://www.ncbi. nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3509929/.

[5] Carl Zimmer, A „sonic attack” on diplomats in Cuba? These scientists doubt it, New York Times, 05.10.2017, disponibil la https://www.nytimes.com/2017/10/05/science/cuba-sonic-weapon.html.

[6]  Nora Gamez Torres, Computer scientists may have solved the mystery behind the “sonic attacks” in Cuba, Miami Herald, 02.03.2018, disponibil la http://www.miamiherald.com/news/nation-world/world/ americas/cuba/article203221919.html.

[7] Alon Friedman, Cindy Calkin, Chris Bowen, Havana Syndrome: Neuroanatomical and Neurofunctional Assessment in Acquired Brain Injury Due to Unknown Etiology. Brain Repair Center, Dalhousie University and Nova Scotia Health Authority Halifax, Nova Scotia, 24.05.2019, disponibil la https://www.scribd.com/document/426438895/Etude-du-Centre-de-traitement-des-lesions-cerebrales-de-l-Universite-de-Dalhousie.

[8] https://china.usembassy-china.org.cn/ha-05232018/

[9] Randel L. Swanson, Stephen Hampton, Judith Green-McKenzie. Neurological Manifestations Among US Government Personnel Reporting Directional Audible and Sensory Phenomena in Havana. Cuba. JAMA., 20.03.2018; vol. 319(11), pp. 1125-1133., disponibil la https://jamanetwork.com/journals/jama/ article-abstract/ 2673168.

[10] Will Englund, What a brave Russian scientist told me about Novichok, the nerve agent identified in the spy attack, Whashington Post, 12.03.2018, disponibil la https://www.washingtonpost.com/news/ worldviews /wp/2018/03/12/what-is-novichok-the-russian-nerve-agent-and-the-scientist-who-revealed-it/?utmterm.

[11] https://neurosecurity.wordpress.com/

[12] George Dvorsky, How the military could turn your mind into the next battlefield, 19.12.2014, disponibil la https://io9.gizmodo.com/how-the-military-could-turn-your-mind-into-the-next-bat-1673214050.

[13]     Scrimgeour G. Condlin L., Nutritional treatment for traumatic brain injury,J Neurotrauma. 01.05.2014, vol. 31(11), pp. 989-999, disponibil la http://online.liebertpub.com/doi/abs/10.1089/neu.2013.3234.

[14]     Cernak I., Stein D.G., Elder G.A., Ahlers S., Curley K., DePalma, Preclinical modelling of militarily relevant traumatic brain injuries: Challenges and recommendations for future direcțions,Brain Inj. 2017, vol. 31(9), pp. 1168-1176, disponibil la http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/02699052.2 1274779.

[15]     Maddry J.K., Sessions D., Heard K., Lappan C., McManus J., Bebarta V.S., Wartime toxicology: evaluation of a military medical toxicology telemedicine consults service to assist physicians serving overseas and in combat (2005-2012), J Med Toxicol. 08.2014, vol. 10(3), pp. 261-265, disponibil la https://www.ncbi .nlm.nih.gov /pmc/articles/PMC4141918/.

[16]     Johnson L.L., et. al., Evaluation of Structured Assessment and Mediating Factors of Suicide Focused Group Therapy for Veterans Recently Discharged from Inpatient Psychiatry., Arch Suicide Res. 08.12.2017, disponibil la http://www.tandfonline.com/doi/full /10.1080/13811118.2017.1402722.

[17]   https://www.socom.mil/POTFF/Pages/default.aspx

[18]  David Wood, These Elite Troops Spent 15 Years At War. This Program Tries To Prepare Their Minds And Bodies For The Next 15. Huffington Post, 19.04.2016, disponibil la https://www.huffpost.com /entry/special-forces-preservation-force-family i_v3Bd&guccounter=2.