Menționarea dimensiunii culturale asociate neuroștiințelor operaționale în general și temelor conexe considerăm că este relevantă din perspectivă istorică și prospectivă. În primul rând, aceste producții vizuale și narative reprezintă adevărate “oglinzi psihologice” ale epocii, surprinzând credințe, ideologii, atitudini sau idei prevalente în societate care facilitează o formă de “arheologie mentală” (cu atât mai valoroasă în perioada pre-internet) prin intermediul căreia putem reconstrui structurile de gândire dominante sau cel puțin promovate în mod oficial. Chiar dacă în multe din producțiile cinematografice mai vechi (ex. din perioada bipolară) regăsim o serie de stereotipii, clișee și comportamente considerate astăzi discriminatorii sau simplificari până la exagerare și incredibil, acestea își păstrează importanța prin aportul adus la construcția și configurarea percepției colective predominante unei perioade.
Universul ficțional a depășit limita divertismentului comercial și în prezent este considerat un spațiu configurativ în care sunt prezentați viitori plauzibili (inclusiv lebede negre, wild cards etc) în mod interactiv, având rolul unui catalizator cu ajutorul căruia science-fiction-ul se transformă în cursul unei generații în science-facts. Pe termen lung sunt promovate și definite progresiv o serie de străpungeri tehnologice sau transformări ale vieții sociale și relațiilor internaționale care familiarizează, modelează percepțiile și antrenează interesul audienței. În prezent, tot mai multe corporații (ex. Visa, Ford, Pepsi, Samsung), dar și organisme ale armatelor NATO (ex. L’Agence de l’innovation de défense (AID)/Franța sau Institute for Creative Technologies (ICT)/SUA) solicită concursul scriitorilor de science-fiction, futurologilor și filozofilor în scopul identificării scenariilor care să permită atingerea viitorilor dezirabili și proiectării soluțiilor de prevenire și gestionare a potențialelor crize sistemice sau surprize strategice.
O atenție deosebită am acordat-o dimensiunii culturale din timpul Războiului Rece (1947-1991), o perioadă tensionată care se remarcă atât prin proliferarea impresionantă a artelor vizuale și a mijloacelor de vizualizare în masă de ambele părți ale Cortinei (televiziune, sisteme video VHS și în final calculatorul personal) cât și prin progresele accelerate din domeniul neuroștiințelor, tehnologiei informației, roboticii. În acestă perioadă observăm și o diversificare și sofisticare a produselor culturale prin adaptarea conținutul și a scenariului la diverse paliere de vârstă cronologică și psihologică, nivel socio-educațional și preferințe ale publicului, principalele teme narative regăsindu-se sub forme variate din punct de vedere artistic, al stilului, detaliilor științifice și al cheii etice.
Considerăm că demersul nostru este unul explorator și semi-subiectiv, rezumat la menționarea principalelor producții creative apărute în special în ultimele opt decenii care se referă și la aspecte dezbatute în carte – neuroștiintele operaționale, persoane cu aptitudini cognitive deosebite, programe de pregătire pentru profesii relevante pentru securitatea națională, optimizare și augmentare cognitivă, interfețe creier-computer, ciborgizare, inteligență artificială, operații psihologice, metode de supraveghere și influențare etc. Abordarea este una tematică și cronologică.
O primă categorie de interes o reprezintă filmele artistice inspirate uneori și din evenimente reale sau filmele documentare referitoare la programele de selecție și antrenament în cazul unor profesii care solicită cunoştinţe sau calităţi speciale. Menționăm în special producțiile referitoare la programul spațial (american) – Moonwalk One (1971/documentar), The Right Stuff (1983), Rocketmen (2009/documentar), Gravity (2013), Interstellar (2014), The Martian (2015), First Man (2018), For All Mankind (2019-2020), programe despre scafandri și aquanauti – The Abyss (1989), SeaLab (2019/documentar), Underwater (2020) sau despre pregătirea ofițerilor de intelligence – Mossad 101 (2015-2018), Treadstone (2019).
Ficţiunile referitoare la programele de optimizare și augmentare cognitivă oferă, pe lângă atractivitatea subiectului, și o dimensiune etică a prețului care trebuie plătit pentru câștigul cognitiv, în plan personal sau social. Din această categorie remarcăm filme precum Charly (1968), Northstar (1986), The Lawnmower Man (1992), Phenomenon (1996), Flowers for Algernon (2000), Re-Wire (2010), Limitless (2011/2014-2015), Lucy (2014).
O variație pe această temă o reprezintă utilizarea intervențiilor genetice în scopul augmentarii performanței sau clonării, subiecte întâlnite în filme precum Gattaca (1997), The 6th day (2000), Xscape (2000), Oblivion (2013), Hitman: Agent 47 (2015), Gemini Man (2019). Remarcăm și documentarul The Genius Sperm Bank (2006) în care este prezentată istoria inițiativei “Repository for Germinal Choice” (banca de material genetic provenit de la elite intelectuale) înființată în SUA la sfârșitul anilor ‘70, care a contribuit la nașterea 217 copii.
O contrapondere la ficțiune o regăsim în filme biografice sau istorice care prezintă realizările și complexitatea vieții unor oameni de știință sau “superstaruri cognitive” devenite repere și legende mondiale, dintre care amintim The Day After Trinity (1981/Robert Oppenheimer), Theremin: An Electronic Odyssey (1993/Leon Theremin), Game Over: Kasparov and the Machine (2003), Bobby Fischer Against the World (2011), Hawking (2013), The Imitation Game (2014/Alan Turing), Magnus (2016/Magnus Carlsen), Tesla (2000, 2018), Being Leonardo Da Vinci (2019)etc.
Arhetipul eroului îndrăzneț și capabil, cu abilități și capacități deosebite, este întâlnit sub diverse forme încă de la începutul artelor vizuale. Calitățile speciale utilizate în modalități ingenioase contribuie la obținerea și anticiparea surprizei, realizarea superiorității sau salvarea din situații aparent imposibile. Dincolo de stereotipurile promovate de cele mai vizibile personaje ale genului –James Bond(franciză omonimă bazată pe cărțile lui Ian Lancaster Fleming) șiEthan Hunt (franciza Mission Impossibile) – identificăm și alți eroi extraordinari în filme precum The 39 steps (1935, 1959, 2008/memorie extraodinara), The Prisoner (1967-1968), Danger Man (1960-1962), The Kremlin letters (1970/memorie fotografică), Dune (1994/mentatul Thufir Hawatt), Real Genius (1985), MacGyver (1986-1992), seria Bourne (2002, 2004, 2007, 2012, 2016), The Genius Club (2006), Painkiller Jane (2007), Golgo 13 (2008-2009), The Jensen Project (2010), Ender’s Game (2013), Now You See Me (2013, 2016), Edge of Tomorrow (2014), Mr. Robot (2015-2019) etc.
Memoria, în calitate de proces psihic cognitiv superior responsabil în mare măsură și în configurarea identității umane, se bucură de o atenție specială în producțiile cinematografice. Sunt prezentate metode de influențare comportamentală prin modificarea memoriilor (până la procedee de brain-washing), patologii ale memoriei (amnezii, hipermnezii), metode terapeutice destinate atenuării impactului unor memorii traumatice etc. Din acestă categorie putem evidenția filme precum Mindfield (1989), Total Recall (1990), Memento (2000), The I Inside (2004), Shutter Island (2010), Trance (2013), Before I Go to Sleep (2014), Coma (2020). Această abordare ficțională, în unele situații împinsă la limita plauzibilului pentru construirea intrigii și suspansului, este din fericire dublată de filme documentare care oferă o perspectivă realistă și interesantă asupra vastului domeniu de cercetare al memoriei, dintre care subliniem In Search of Memory (2009), Smarter Brains (2013), Minds Wide Open: unlocking the potential of the human brain (2018).
O atracție deosebită continuă să o exercite și personajele cu abilități psihologice extraordinare (parapsihologice, psi), în special dacă acestea prezintă relevață pentru domeniul securității naționale. Portretizați în funcție de influențele, fanteziile și angoasele diverselor perioade sau pur și simplu copii adaptate ale personajelor mitologice, “agenții psi” au menținut interesul pentru modalitățile de identificare, antrenare și utilizare a capacităților parapsihologice în situații limită, spionaj sau în scopul influențării cursului unor evenimente sau a factorilor decizionali. Dintre filmele care au devenit repere ale genului menționăm Village of the Damned (1960, 1995), The Medusa Touch (1978), Scanners (1981), Dreamscape (1984), Umbreakable (2000), X-Man (2000-2009), Minority Report (2002), Next (2007), Solace (2015), alături de jocuri video precum Second Sight (2004), Psy-Ops: The Mindgate Conspiracy (2004), Psychonauts (2005, 2011), Black Prophecy (2011), Red Lights (2012), Cognition: An Erica Reed Thriller (2012-2013), Life Is Strange (2015) etc.
O nișă aparte o reprezintă filmele despre persoane cu tulburări neurodevelopmentale care prezintă calități deosebite, utile în unele situații și pentru domeniul militar și intelligence: Mercury Rising (1998), Wizard Mode (2016), The Accountant (2016), The Good Doctor (2017-2019). Soldiers Over the Rainbow (2017) este singurul film documentar identificat referitor la selecția, antrenamentul și integrarea persoanelor cu tulburări neurodevelopmentale în cadrul unei armate (în acest caz – Israel Defence Forces).
Din sfera diversității cognitive subliniem filmele care au atras atenția asupra animalelor inteligente și a neurotehnologiilor dedicate acestora – The Spy with a Cold Nose (1966), The Day of the Dolphin (1973), SeaQuest 2032 (1993-1996), Deep Blue Sea (1999).
Abordarea noastră nu ar fi completă fără evocarea filmelor artistice în care sunt prezentate modalități mai mult sau mai puțin convenționale destinate supravegherii, influențării și modificării comportamentale sau obținerii de informații utilizând neurotehnologii sau metode utilizate în neuroștiințe. În majoritatea producțiilor există referințe directe și indirecte la programele destinate studiului comportamental efectuate de guvernul american (MK Ultra fiind de departe cel mai invocat). Deși în general cu mare priză la public, alături de aspectele morale care au devenit subiecte legitime de dezbatere, au rezultat uneori și percepții deformate sau acuzații neverosimile legate de posibilitatea încălcării eticii profesionale. Enumerăm o parte dintre cele mai apreciate filme din această nișă: The Electronic Monster (1958), The Manchurian Candidate (1962, 2004), The Mind Benders (1963), The IPCRESS File (1965), Fantastic Voyage (1966), The Terminal Man (1974), Telefon (1977), Brainstorm (1983), Dreamscape (1984), Total Recall (1990), Pi (1998), Cypher (2002), Inception (2010), The Teta Cycle (2011), Elysium (2013), The Final Moments of Karl Brant (2013), American Mind Control: MK Ultra (2015), Stranger Things (2016-2019), Mindcraft (2019).
În completare considerăm că se cuvine să menționăm și distopiile care se referă la metode persistente de control social, un avertisment sumbru al unor potențiali viitori tot mai plauzibili: 1984 (1956), THX 1138 (1971), Brave New World (1980, 1998), Nineten Eighty-Four (1984), Brazil (1985), Demolition Man (1993), Equilibrium (2002), Code 46 (2003), seria Black Mirror (2011-prezent).
Neurotehnologiile (în special interfețele creier-computer) sunt considerate cheia interconectării sistemului nervos uman la nivel biologic și probabil dincolo de această barieră, cu exoschelete și soluții avansate de inteligență artificială. Această perspectivă nu putea rămâne neobservată și mai ales neutilizată în creații cinematografice precum Joe 90 (1968-1969), StarGate (1994) și seria Stargate SG-1 (1997-2007), Ghost in the Shell (1995), Johnny Mnemonic (1995), Gamer (2009), Technotise: Edit & I (2009), Source Code (2011),seria Marvel Comics (2011-prezent), Battleship (2012), Transcedence (2014), Ejen Ali (2016-2018), Pacific Rim (2016), Upgrade (2018), Alita: Battle Angel (2019), etc.
Androizii și indivizii radical ciborgizați reprezintă un alt subiect tot mai prezent în universul cinematografic, cu atât mai mult cu cât în ultimul deceniu au existat străpungeri tehnologice majore în domeniul roboticii civile și al armelor robotice autonome. Nu este de mirare că și în mediul cinematografic relația om-android a devenit tot mai complexă, de la clasicul Metropolis (1927) la creații precum Lost in Space (1965-1968; 2018-2020), Westworld (1973; remake 2016-2020), The Six Dollar Million Man (1973-1978), Blade Runner (1982), RoboCop (1987), Star Trek: The Next Generation (1989-1994), A.I. Artificial Intelligence (2001), I, Robot (2004), Jake 2.0 (2004), Surrogates (2009), The Machine (2013), Humans (2015-2018), Bicentennial Man (1999), ExMachina (2014), Spectral (2016), Blade Runner 2049 (2017). Scenariile în care androizii sunt implicați în probleme de securitate națională sau riscuri societale evocă unele probleme practice și dileme etice complexe: The Mind Snatchers (1972), Futureworld (1976), Prototype (1983), The Vindicator (1986), Eve of distruction (1991), Universal Soldier (1992, 1999, 2009), The Machine (2013), etc.
Virtualizarea, considerată o alternativă sau o completare a ciborgizarii radicale, rămâne un subiect atractiv, mai ales pe fondul progresului tehnologic și creșterii ofertei comerciale. Mediul virtual permite interacția cu medii și personaje originale (inclusiv personaje sintetice bazate pe soluții de machine learning), realizarea de conexiuni inovative între avatare diverse, operaționalizarea antrenamentelor complexe în condiții de siguranță, reconstrucții ale unor evenimente sau pot fi utilizate în cursul unei intervenții terapeutice (ex. desensibilizarea progresivă în cazul unor fobii). O serie de filme au abordat subiectul virtualizarii și avatarizarii, dintre care amintim TRON (1982), The Matrix (1999), The Thirteenth Floor (1999), S1m0ne (2002), Valerian and the City of a Thousand Planets (2017), Ready Player One (2018).
Interesul pentru subiectul inteligenței artificiale nu este, cum s-ar părea la o prima vedere, o caracteristică a cinematografiei începutului de mileniu, subiectul fiind abordat cu succes în filmele anilor ’50 din secolului trecut. Putem considera scenariile cu și despre inteligență artificială atât depozitare atât ale aspirațiilor și așteptărilor legitime cât și al proiecțiilor fantastice asociate acestei tehnologii “magice”. În mod particular remarcăm filmele în care este prezentat potențialul impact psihologic și sociologic rezultat din interacția om/societate – inteligență artificială, precum 2001: A Space Odyssey (1968), Moon (2009), Caprica (2009-2010), Psycho-pass (2012-2019), Her (2013), Web Junkie (2013), Infinity Chamber (2016), The Seventh Page (2018), Zoe (2018). Riscul unui conflict devastator, care implică și arme de distrugere în masă, declanșat sau facilitat de inteligența artificială reprezintă un alt filon, prezentată în filme din care menționăm Billion Dollar Brain (1967), Colossus: The Forbin Project (1970), WarGames (1983), seria Terminator (1984, 2001, 2003, 2009, 2015, 2019), WarGames: The Dead Code (2008).
Sperăm că acest demers succint prin imaginarul neuroștiințelor operaționale și subiectelor conexe va contribui la extinderea sferei de înțelegere și o mai bună definire a conceptelor discutate prin separarea realității de mit și fantastic.
