5. Metilxantinele. Cofeina este cea mai cunoscută și studiată metilxantină, fiind folosită la nivel global ca stimulent legal pentru îmbunătățirea stării de alertă, a atenției și concentrării[1], a capacității de procesare vizuală și a vitezei de reacție[2].
Este utilizată pentru extinderea perioadei de veghe și menținerea capacității de efort fizic și intelectual în condiții de oboseală și deprivare de somn. Efectul este dependent de doză, iar în combinații sinergice – ex. băuturile energizante – este mai accentuat, însă oboseala cognitivă survine mai rapid.
Efectul de potențare a funcțiilor cognitive este unul modest, însă constant raportat și se datorează în special îmbunătățirii atenției și stării de alertă mai degradă decât îmbunătățirii memoriei[3], corectării unor deficite cognitive nediagnosticate ori tranzitorii sau toleranţei la cofeină[4]. În fapt, cofeina este preponderent un agent de susținere a efortului mai degrabă decât un nootropic, însă datorită consumului habitual această distincție a dispărut în stilul de viață occidental.
Studiile efectuate în cadrul exercițiilor militare complexe au demonstrat efectul cofeinei de prelungire a perioadei de efort și de scurtare a etapei de recuperare, a menținerii stării de alertă în condițiile deprivării de somn și performanțelor de tragere; în schimb, efectul asupra îmbunătățirii funcțiilor cognitive superioare nu s-a confirmat[5].
Recent, a fost evidențiat și un efect neuroprotector în administrare prelungită[6], în cazul traumatismelor induse de explozii (una dintre cele mai frecvente cauze de spitalizare la militarii americani din Afganistan). Potențialele efecte benefice pe termen lung ale consumului de cafea (nu doar cofeina!) includ un risc mai scăzut de a dezvolta boala Parkinson, ameliorarea deficitului cognitiv lejer, protecția integrității barierei hematoencefalice sau îmbunătățirea funcțiilor executive[7].
Cofeina este utilizată de sportivi, militari și în mediul universitar cu scopul de îmbunătățire a funcțiilor cognitive[8], existând multe forme de administrare și combinații, însă tocmai datorită ubicuității sale nu poate oferi un avantaj asimetric. Potențialul de abuz este crescut, la fel și riscul efectelor secundare în administrarea în doze mari (halucinații, tremor, tulburări cardiovasculare). În viitor se dorește identificarea unor noi combinații sinergice (modafinil, ampakine) și utilizarea unor metode inovatoare de administrare (gumă, gel, instilaţii).
6. Eugeroicele sunt substanțe farmacologice care cresc starea de alertă și capacitatea de efort intelectual. Principalii reprezentanți sunt modafinilul și armodafinilul, fiind creditați cu efecte neuroprotectoare, nootropice, antioxidante. Mecanismul de acțiune este considerat a fi creșterea concentrației de dopamină în anumite circuite neuronale[9].
Utilizați inițial pentru tratamentul narcolepsiei, s-a observat că prezintă un „efect de trezire” și la subiecții sănătoși, însoțit de o creștere a dorinței de muncă, productivității și creativității. Permit menținerea stării de trezire timp îndelungat, în condiții de efort intelectual intens (deprivare de somn), cu efecte secundare reduse și menținerea calității actului profesional[10]. Efectele sunt net superioare în raport cu amfetaminele, care prezintă o serie de efecte adverse redutabile, sau cofeina, care are un efect limitat, deși asocierea este posibilă[11].
Folosiți la scară largă în domeniul militar (campaniile din Irak și Afganistan) de peste un deceniu, sunt considerați drept prima alegere în condițiile în care se impune un efort susținut, variații ale fusului orar, perioade scurte și neregulate de somn etc. Există studii care atestă utilizarea eugeroicelor de către piloții „avioanelor invizibile” F-177, avioanelor de penetrare A-6, avioanelor AWACS, piloții elicopterelor Black Hawk, parașutiștii (trupe speciale) franceze, rezerviștii canadieni etc. Ca ordin de mărime a consumului, merită menționat că în anul 2004 ministerul apărării britanic a achiziționat 24.000 de tablete de Modafinil[12].
Modafinilul este una din puținele substanțe considerate a avea un real efect nootropic la persoanele sănătoase, fiind utilizat la scară largă de către studenți, oameni de afaceri, corporatiști, programatori IT, sportivi. Efectul de menținere îndelungată a capacității cognitive, în contextul deprivării de somn, a fost studiat mai bine de două decenii și a fost confirmat de majoritatea studiilor[13]. Totuși, se consideră că efectul nootropic, deși robust, este de mai mică intensitate la persoanele care nu sunt deprivate de somn și beneficiază de un program de odihnă constant și adecvat[14].
Un alt efect luat în considerare este cel al menținerii capacității de memorare în condiții de deprivare de odihnă[15]. În prezent, se dorește realizarea unei noi generații de eugeroice și asocieri farmacologice sinergice.
Au fost descrise și o serie de efecte secundare, şi au existat şi unele cazuri fatale, în special în cazul modafinilului – erupții cutanate, tulburări grave de ritm cardiac, variații ale tensiunii arteriale, dischinezii, tulburări de coordonare și vorbire etc.
În România, modafinilul și derivații se eliberează doar pe baza unei rețete speciale emise de medicii din câteva specialități (psihiatrie, neurologie).
7. Actoprotectorii reprezintă o clasă de substanțe farmaceutice dezvoltate și utilizate în URSS începând cu anii ’60, care măresc stabilitatea funcțiilor fiziologice la efort fizic intens, fără a creşte consumul de oxigen sau producția internă de căldură. Altfel spus, actoprotectorii reprezintă adaptogeni sintetici, care au capacitatea de a îmbunătăți radical performanțele fizice într-un context solicitant, în condiții de siguranță. Prezintă și efecte psihoenergizante, neuroprotectoare, adaptogene. Principalele substanțe utilizate, aflate și astăzi în uz (însă numai pe teritoriul Federației Ruse și al câtorva state foste sovietice, inclusiv Ucraina), sunt Betimil (Bemacor, Metaprot, Antihot), Bromatan (Ladasten), Afobazol, Levamisole. Începând cu anul 1997 au fost incluse pe lista substanțelor dopante.
Meldonium (Mildronate, THP, MET-88, Mildronāts sau Quaterine) este un medicament dezvoltat inițial pentru uz cardiologic (în special în cardiopatia ischemică) de către omul de știință leton (sovietic) Ivars Kalvins, în anii ’70. A fost utilizat extensiv de către soldații sovietici în războiul din Afganistan în calitate de protector împotriva hipoxiei secundare efortului la altitudini înalte. În prezent mai este distribuit în scop medical doar în țările baltice și Rusia. A dobândit o tristă faimă, fiind utilizat de mai mulți sportivi din Rusia și Europa de Est ca substanță dopantă[16].
Au fost utilizate extensiv în cadrul programului spațial sovietic, de către sportivii olimpici, militarii din trupele speciale (în special în războiul din Afganistan), piloți, trupe din forțele strategice, scafandri, submariniști. Au fost folosite și cu ocazia accidentelor de la Cernobîl, operațiuni de salvare (cutremure, catastrofe aviatice sau feroviare)[17] etc.
8. Antidepresivele reprezintă o clasă farmaceutică asociată cu ideea de neuroaugmentare, însă există puternice rezerve în privința utilizării fără indicație și supraveghere medicală. În special în SUA și Europa de Vest există un fenomen de abuz, prin autoadministrarea antidepresivelor (justificată prin efectul anxiolitic, îmbunătățirea capacității de interacțiune socială, modificarea percepției asupra imaginii de sine), uneori cu efecte psihologice contrare sau adverse (manie, manifestări paranoide, gambling, tendinţe suicidare) și efecte secundare organice redutabile[18].
Există mai multe clase de antidepresive și un număr și mai mare de compuși chimici cu efecte similare care acționează de obicei la nivelul unor receptori selectivi ai neurotransmițătorilor (în special serotonina, noradrenalina, dopamina).
O serie de studii efectuate cu scopul de a identifica rolul antidepresivelor de ultimă generație ca agenți destinați neuroaugmentării au evidențiat lipsa unui efect asupra stării de alertă, un efect moderat și controversat asupra capacității de memorare, un impact fluctuant asupra capacității de atenție și o serie de efecte pe componentă afectivă, de mică intensitate, variabile în funcție de subiect[19].
Atunci când au fost identificate efecte pozitive asupra memoriei sau atenției au fost asociate cu preexistenţa unei stări anxioase sau depresie subclinică, efectul fiind de restabilire (restaurativ) a parametrilor normali, nu augmentativ. În schimb, efectele secundare (în special sedare, hipotensiune arterială), deși reduse ca intensitate, au fost relativ frecvente[20].
Utilizarea antidepresivelor pentru neuroaugmentare se datorează folosirii extensive în cazul sindroamelor depresive, de stres posttraumatic sau alte tulburări majore din sfera psihiatrică, întâlnite în special la veterani. Ideea că un tratament antidepresiv anterior expunerii la situații combative ar putea oferi un grad de protecție împotriva tulburării de stres posttraumatic s-a dovedit a fi falsă și potențial periculoasă, în unele situații capacitatea de adaptare la mediul de luptă fiind mai redusă.
Cu toate acestea, este în curs de evaluare utilitatea antidepresivelor în reducerea ratei de suicid la militarii activi, însă numai sub supraveghere medicală strictă. Până în prezent, nici trendul „psihiatriei cosmetice”, prin autoadministrare nemonitorizată sau practicile ambigue de utilizare a antidepresivelor din perioada adolescenţei nu au confirmat efectul de augmentare cognitivă, în timp ce efectele pozitive pe termen lung asupra dispoziției și stabilității emoționale sunt discutabile.
În România, medicația antidepresivă este eliberată doar în scop terapeutic și în urma unui act medical complex efectuat în cadrul unor specialități medicale (cel mai frecvent psihiatrie, neurologie, geriatrie).
9. Betablocantele sunt utilizate în clinică de mai bine de 40 de ani, mai ales în cardiologie și psihiatrie, datorită efectelor de diminuare a impactului stimulării simpatice asupra inimii și vaselor mari. În special propranololul, primul reprezentant introdus în clinica din această clasă, este utilizat încă din anii ’70 cu scopul de „augmentare”, pentru diminuarea anxietății și tremorului membrelor anterioare unei examinări, interpretări (muzicieni[21]) sau de către sportivi (tir, arc, gimnastică, șahişti).
Deși rezultatul în administrare simplă este unul modest[22], propranololul este în curs de cercetare ca medicație în cazul pacienților cu PTSD sau afecțiuni cauzate de frica condiționată de context, în unele protocoale terapeutice de tipul desensibilizare progresivă[23]. Principalul efect este cel de diminuare a reconsolidării memoriilor afective negative, recent achiziționate sau vechi, în condiții controlate[24].
Studii recente demonstrează și alte efecte pozitive ale betablocantelor administrate în condiții de stres psihologic prelungit: diminuarea imunodepresiei,[25] diminuarea stresului oxidativ, protecție în condiții de hipoxie moderată.
Tocmai această capacitate de a influența indirect capacitatea decizională prin modificarea procesării afective reprezintă un aspect de interes pentru angajații din instituții de securitate națională, prin efectul potențial de subevaluare a pericolului și a consecințelor nefaste datorate propriilor acțiuni, diminuarea impactului memoriilor anxiogene sau traumatice, diminuarea empatiei, scăderea competitivității și agresivității[26]. Cercetările recente pun în evidenţă efectul în condiții controlate, însă impactul asupra capacității decizionale a unei persoane sănătoase nu este semnificativ în situații reale.
Diminuarea tonusului simpatic în condiții de suprastimulare contribuie la creșterea gradului de autocontrol și diminuarea reacțiilor involuntare asociate, aspecte pentru care betablocantele sunt utilizate de personalul militar activ și sportivi (este considerat dopaj). Efectele secundare sunt limitate la doze reduse, chiar și în administrare îndelungată, aspecte care pot fi și mai mult reduse printr-o instruire adecvată privind autoadministrarea și automonitorizarea. În cazul unor categorii speciale de profesii (lucru în condiții de hipoxie sau efort fizic stenuos) este necesară adaptarea anterioară, cunoașterea modului de reacție a organismului în condiții de repaus și efort, identificarea efectelor secundare.
10. Neurosteroizii sunt steroizi endogeni sintetizați atât la nivel cerebral, în cantități reduse, cât și la nivel periferic, care prezintă un efect de modulare a excitabilității neuronale, acționând la nivelul mai multor receptori (GABA, NMDA). Pornind de la structura chimică, pot fi clasificați în neurosteroizi de tip pregnan, androstan și sulfatați. Neurosteroizii naturali prezintă efecte sedative, anestezice, antiepileptice, antidepresive, însă și neurorestaurative și posibil moderat augmentative.
Ceea ce îi diferențiază de hormonii steroizi este faptul că efectele biologice se manifestă la cantități mult mai reduse și utilizând căi de semnalizare diferite, sunt metabolizați foarte rapid și prezintă efecte specifice la nivelul sistemului nervos central, fiind sintetizați în special la nivel hipocampic, cortex și amigdală[27]. O serie de neurosteroizi sintetici au fost dezvoltați pentru a maximaliza un anume efect (minaxolona, alfaxolona, ganaxolona), iar posibilitățile de realizare a unor molecule înrudite sunt promițătoare.
Importanţa pentru neuroaugmentare se datorează efectului de modulare a proceselor de învățare și memorare[28], precum și a celui antidepresiv și psihoenergizant (modulare afectivă), de reglare a ciclurilor biologice.
Efectul de augmentare este unul moderat în administrare îndelungată și poate fi considerat mai degrabă unul de reziliență, de păstrare a capacităților cognitive în condiții de stres prelungit. O clasă recent introdusă în clinică, aflată în curs de evaluare, este cea a modulatorilor selectivi ai receptorilor androgenici (SARM), care prezintă majoritatea avantajelor steroizilor androgenici, cu efecte secundare mult mai reduse. Posibilele efecte augmentative sunt încă în cercetare, cu atât mai mult cu cât o serie de aspecte farmaceutice și legale sunt încă neclare, iar statutul lor în prezent este similar cu cel al substanțelor dopante[29].
Merită menționată și utilizarea steroizilor în diverse programe militare care implică o formă de neuroaugmentare. Astfel, încă din anii ’40 s-a observat în Anglia că extractul de glandă suprarenală determină o creștere a capacității de efort la înaltă altitudine (piloți de avioane), descoperire care s-a realizat aproape simultan cu aflarea veştii legate de utilizarea extractului de glandă adrenală de către piloții și submariniştii germani. Importanţa utilizării hormonilor adrenali ca agenți de augmentare/rezilienţă a performanțelor este relevată și de faptul că au fost cercetați simultan cu medicația antimalarică, penicilină și substitutele de sânge[30].
După cel de-al Doilea Război Mondial, a început o adevărată „cursă” între cele două blocuri pentru identificarea celor mai eficienți steroizi anabolizanți sintetici, capabili să ofere un maximum de performanţă fizică și agresivitate controlată. Destul de rapid au fost observate și efectele secundare, unele foarte grave, iar entuziasmul privind utilizarea la scară largă a fost temperat[31].
Utilizarea steroizilor anabolizanți în competițiile sportive, văzute ca o încleștare simbolică pentru supremație, a fost extensivă, chiar dacă au fost interziși din competiții încă din deceniul șapte al secolului trecut. Halterofilii, luptătorii sau boxerii sovietici și bulgari, alături de gimnastele din Germania de Est din competițiile sportive ale anilor ’60-’80 reprezintă dovezi vii ale performanțelor obţinute prin dopaj sistematizat și ale ravagiilor biologice efectuate de steroizi.
În ultimul deceniu rolul atribuit steroizilor în cadrul programelor militare de HPO a fost reevaluat, în contextul instituirii unor măsuri stricte de siguranță, creșterii gradului de educație medicală și utilizării unor programe complexe de antrenament. Trebuie subliniat că în armatele țărilor democratice autoadministrarea de steroizi, indiferent de cantitate, este interzisă, excepțiile fiind doar în scop terapeutic, sub supraveghere medicală. Cercetări mai aprofundate vor stabili limita risc/beneficiu în utilizarea steroizilor pentru specialitățile militare de vârf sau în condiții speciale[32].
[1] Lanini J., Galduróz J., Pompéia S., Acute personalized habitual caffeine doses improve attention and have selective effects when considering the fracționation of executive functions, Hum Psychopharmacol., ian. 2016, vol. 31, no. 1, pp. 29-43, disponibil la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26621326.
[2] Michael Powers, Acute Stimulant Ingestion and Neurocognitive Performance in Healthy Participants. J Athl Train., mai 2015, vol. 50, no. 5, pp. 453–459, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ articles/pmid/25793459.
[3] Andreas G. Franke, Klaus Lieb. Pharmacological Neuroenhancement: Substances and Epidemiology. pp. 22, inElisabeth Hildt, Andreas G. Franke. Cognitive Enhancement an Interdisciplinary Perspective. Springer Science+Business Media Dordrecht 2013.
[4] Edgar C.J., Pace-Schott E.F., Wesnes K.A., Approaches to measuring the effects of wake-promoting drugs: a focus on cognitive function, Hum Psychopharmacol, iulie 2009, vol. 24, no. 5, pp. 371-389, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2747813/.
[5] Kamimori G.H., McLellan T.M., Tate C.M., Voss D.M., Niro P., Caffeine improves reaction time, vigilance and logical reasoning during extended periods with restricted opportunities for sleep, iunie 2015, vol. 232, no. 12, pp. 2031-2042, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/pmid/25527035/.
[6] Ning Y.L., Yang N., Chen X., Zhao Z.A., Zhang X.Z., Chen X.Y., Chronic caffeine exposure attenuates blast-induced memory deficit in mice. Chin J Traumatol., 2015, vol. 18, no. 4, pp. 204-211, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26764541.
[7] Wood S., Sage J.R., Shuman T., Anagnostaras S.G., Psychostimulants and cognition: a continuum of behavioral and cognitive activation, Pharmacol Revue, decembrie 2013, vol. 66, no. 1, pp. 193-221, disponibil lahttps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3880463/.
[8] Ralf Brand, Helen Koch, Using Caffeine Pills for Performance Enhancement. An Experimental Study on University Students’ Willingness and Their Intention to Try Neuroenhancements, Front Psychol., 2016, vol.7, no. 101, disponibil lahttps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4746440/.
[9] Gerrard P., Malcolm R., Mechanisms of modafinil: A review of current research,Neuropsychiatr. Dis. Treat. (2007), 3349–364, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2654794/.
[10] Minzenberg Jacob, Carter Still, Modafinil: a review of neurochemical actions and effects on cognition, Neuropsychopharma. 12.2008; no. 33, pp. 1477–1502, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/17712 350.
[11] Repantis D., Schlattmann P., Laisney O., Heuser I., Modafinil and methylphenidate for neuroenhancement in healthy individuals: a systematic review,Pharmacol. Res. 62 (2010), 187–206 10.1016, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20416377.
[12] William Saletan, The war on sleep, 29.05.2013, The Slate, disponibil la http://www.slate.com /articles/health_and_science/superman/2013/05/sleep_deprivation_in_the_military_modafinil_and_the_ arms_ race_for_soldiers.html.
[13] Hart C.L. et al., Modafinil attenuates disruptions in cognitive performance during simulated night-shift work,Neuropsypharma, 2005; no. 31, pp. 1526–36, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/ 16395298.
[14] Kredlow, M. Alexandra Ph.D., Keshishian, Ani B.A., Oppenheimer, Sarah B.A., Otto, Michael W., The Efficacy of Modafinil as a Cognitive Enhancer, Journal of Clinical Psychopharmacology: 09/10 2019 – vol. 39, no. 5, pp. 455–461, disponibil la https://journals.lww.com/psychopharmacology/Abstract/2019/ 09000/The_Efficacy_of_Modafinil_as_a_Cognitive_Enhancer_.7.aspx.
[15] Muller U., Steffenhagen N., et al., Effects of modafinil on working memory processes in humans, Psychopharmacology, 2004; 177:161–9, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15221200.
[16] Dambrova M., Makrecka-Kuka M., Vilskersts R., Makarova E., Kuka J., Liepinsh E., Pharmacological effects of meldonium: Biochemical mechanisms and biomarkers of cardiometabolic activity, Pharmacol Res. 11.2016; no. 113(Pt B), pp. 771-780, diponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26850121.
[17] Sergiy Oliynyk, Seikwan Oh., The Pharmacology of Actoprotectors: Practical Application for Improvement of Mental and Physical Performance, Biomol Ther (Seoul). 08.2012; vol. 20(5): pp. 446–456, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3762282/.
[18] Andreas G. Franke, Klaus Lieb, op.cit., p. 22.
[19] Rosenblat J.D., Kakar R., McIntyre R.S., The Cognitive Effects of Antidepressants in Major Depressive Disorder: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Clinical Trials, Int J Neuropsychopharmacol, 25.07.2015, no. 19, vol. 2, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ articles/PMC4772818/.
[20] Dimitris Repantis, Peter Schlattmann, Oona Laisney, Isabella Heuser, Antidepressants for neuroenhancement in healthy individuals: a systematic review, Poiesis & Praxis August 2009, vol. 6, no. 3, pp. 139-174.
[21] Brantigan C.O., Brantigan T.A., Effect of beta blockade and beta stimulation on stage fright,Am J Med., ian. 1982, vol. 72, no. 11, pp. 88-94, disponibil la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/6120650.
[22] Elizaveta Muravieva, Cristina Alberini, Limited efficacy of propranolol on the reconsolidation of fear memories, Learning Memory, iunie 2010, vol. 17, no. 6, pp. 306–313, disponibil la adresa https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2884288/.
[23] Jose Rodriguez-Romaguera, Francisco Sotres-Bayon, Devin Mueller, Systemic propranolol acts centrally to reduce conditioned fear in rats without impairing extinction,Biol Psychiatry., mai 2009, vol. 65, no. 10, pp. 887–892, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2695810/.
[24] Paul Fitzgerald, Thomas Giustino, Jocelyn Seemann, Noradrenergic blockade stabilizes prefrontal activity and enables fear extinction under stress. Proc Natl Acad Sci USA, iulie 2015, vol. 112, no. 28, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4507202/.
[25] M.L. Hankea, N.D. Powella, Beta adrenergic blockade decreases the immunomodulatory effects of social disruption stress, Brain Behav Immun., oct. 2012, vol. 26, no. 7, pp. 1150–1159, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3506115/.
[26] Terbeck Sylvia, Kahane Guys, McTavish Sarahb, Savulescu Julian, Beta adrenergic blockade reduces utilitarian judgement, Biol Psychol., feb. 2013, vol. 92, no. 2, pp. 323-328, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/pmid/23085134/.
[27] Thomas J. Nelson, Miao-Kun Sun, Daniel Alkon, Signaling Pathways Involved in Cognitive Enhancement, pp. 11-30, in Shira Knafo, César Venero, Cognitive Enhancement, Elsevier, 2015.
[28] Reddy Doodipala Simpa, Neurosteroids: endogenous role in the human brain and therapeutic potentials. Prog Brain Res., 2010, vol. 186, pp. 113-137, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ articles/PMC3139029/.
[29] Jan Felix Joseph, Maria Kristina Parr, Synthetic Androgens as Designer Supplement, Curr Neuropharmacol., ian. 2015, vol. 13, no. 1, pp. 89–100, disponibil la https://www.ncbi.nlm .nih.gov/pmc/articles /PMC4462045/
[30] Fuchs E., Flügge G., Adult neuroplasticity: more than 40 years of research, Neural Plast. 2014, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4026979/.
[31] Rasmussen N., Steroids in arms: science, government, industry, and the hormones of the adrenal cortex in the United States, 1930-1950, Med Hist., 06.2002, vol. 46, no. 3, pp. 299-324, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1044526/.
[32] Peltier C., Pettijohn K., The Future of Steroids for Performance Enhancement in the U.S. Military, Mil Med. 01.06.2018, vol. 183(7-8), pp. 151-153, disponibil la https://academic.oup.com/milmed/article /183/7-8/151/4993704.
