La nivelul Uniunii Europene conceptul a fost dezbătut în special din perspectiva cadrului etic și legal. Un prim raport dat publicității în anul 2008, denumit „Converging Technologies – and their impact on the Social Sciences and Humanities (CONTECS)”[1], finanțat de Comisia Europeană, menționează tehnicile de îmbunătățire a performanțelor umane ca având un potențial crescut de convergență și un impact științific, economic și politic important. Pe lângă un „state of the art” al tehnicilor și metodelor de HPO sunt realizate și o serie de observații legate de cadrul etic și legislativ comunitar, diferențele de abordare științifică, atitudine publică și legislație întâlnite în Statele Unite și Uniunea Europeană, precum și posibilele aplicații în domeniile educației, medicină şi sănătate publică sau militar.
În anul 2009, raportul „Human Enhancement” redactat de către „Science and Technology Options Assessment”, organism din cadrul Parlamentului European, aprofundează interesul comunitar pentru HPO. Îmbunătățirea umană este definită în acest raport drept „modificarea cu scopul de a îmbunătăți performanţa umană individuală prin metode bazate pe știință și tehnologie la nivelul corpului uman”, accentuându-se distincția dintre intervențiile cu scop restaurativ și preventiv nonaugmentative, cele terapeutice și augmentări nonterapeutice (estetice sau funcționale).
Există un interes crescut pentru cartografierea dimensiunii socio-culturale a augmentării umane și felul în care diverse curente de opinii se vor transpune în matricea politică europeană sau pot determina reacții extreme provenite din mediile religioase sau ultraconservatoare. Impactul asupra resursei umane, dinamicii locurilor de muncă și mobilității sunt discutate din mai multe puncte de vedere, existând o îngrijorare legitimă legată de potențiale fluctuații majore într-un timp redus pe piața muncii. Din perspectiva guvernanței, sunt menționate inițiativele naționale propuse pentru înțelegerea, dimensionarea și reglementarea fenomenului de augmentare în Germania și Elveția, doua state în care utilizarea nootropicelor a dobândit vizibilitate în spațiul mediatic[2].
Interesul pentru optimizarea performanțelor s-a manifestat și sub forma unor proiecte care au explorat diverse elemente de interes pentru viitorul societății europene. Astfel, proiectul ENHANCE[3] (FP6) a examinat etica îmbunătățirii performanțelor în patru zone de interes aplicativ – neuroaugmentare, prelungirea vieții, augmentarea afectivă și performanţa fizică. Scopul a fost înțelegerea cadrului etic și filosofic asociat utilizării unor tehnologii cu utilizare dublă, dincolo de un demers terapeutic. S-a arătat că, deși pe termen scurt sunt posibile beneficii ale dezvoltării acestei tehnologii, totuși accesul trebuie reglementat astfel încât să transpună în practică principii fundamentale europene precum justiția, solidaritatea, demnitatea umană și responsabilitatea.
Proiectul ECD[4] a investigat aspecte etice și socio-politice întâlnite în neuroștiințe, inclusiv despre optimizarea performanțelor ca metode nonterapeutice, nonrestaurative și nonpreventive.
Proiectul ETHICBOTS[5] a abordat aspecte de tehnoetică referitoare la ciborgizare într-o manieră interdisciplinară, cercetarea incluzând experți în inteligenţa artificială, etică, filosofia științei, psihologie și științe cognitive. Temele de interes au cuprins păstrarea identității și integrității umane, utilizarea principiului precauției, aspecte despre discriminarea economică și socială, responsabilitatea pentru dezvoltarea (neintenționată) a unor tehnologii cu utilizare dublă și impactul legăturilor afective și cognitive rezultate în urma procesului de ciborgizare.
Proiectul EURON[6] a cercetat aspecte ale roboticii de interes pentru augmentarea umană, inclusiv aspecte privind ciborgizarea invazivă prin interfețe implantabile creier-computer. O preocupare aparte a reprezentat-o scenariul nedorit în care tehnologiile HPO ar permite obținerea unor performanțe sensibil mai mari decât cele umane, care să reprezinte privilegiul doar al unei caste. Acest scenariu ar putea justifica o amânare a cercetărilor avansate, chiar dacă există un potențial de natură compensatorie.
Prin proiectul ENHANCEMENT ETHICS[7] s-au pus în discuție aspectele etice din perspectiva eticii virtuții și s-a urmărit identificarea și explorarea dimensiunii filosofice a proprietății materialului biologic în raport cu ideea de augmentare a performanțelor umane. Un atribut al proiectului a fost interdisciplinaritatea, abordările fiind din perspectiva filosofiei morale, etica tehnologiei, etica medicală și neuroetica, tehnologia îmbunătățirii performanțelor și jurisprudenței.
Proiectul FABRICED[8] a urmărit să constate în ce măsură o serie de biotehnologii și tehnologii emergente utilizate în scop terapeutic pot fi ajustate și reconvertite ca metode de augmentare (controlul emoțional, îmbunătățirea cognitivă, îmbunătățirea performanțelor fizice). Impactul etic a fost studiat din perspectiva autonomiei individuale, natura umanității și justiția socială și la nivelul sistemului de sănătate.
Proiectul ETHENTECH[9] a cercetat implicațiile etice și impactul public al aplicațiilor de micro- și nanotehnologie în domeniul neuroimplanturilor și al neuroaugmentării. Au fost aduse în discuție aspecte privind siguranța în utilizare, riscurile privind modificări ale personalității și modul în care pot amprenta unele aspecte culturale referitoare la îmbunătățirea personală. S-a accentuat importanţa studiului augmentării morale, atât prin metode non-tehnologice (educație inovatoare), cât și prin mijloace mai controversate – farmacologice sau chirurgicale. Argumentele împotriva acestei forme de îmbunătățire s-au referit la riscul efectelor secundare, subminarea libertății de gândire, diminuarea responsabilității individuale, accentuarea polarizării sociale.
Proiectul SIENNA[10] (Stakeholder-informed ethics for new technologies with high socio-economic and human rights impact) finanțat în cadrul H2020, studiază aspectele etice din trei zone tehnologice emergente, cu impact economic și social important: genomica umană, îmbunătățirea umană și interacția om-mașină. Scopul acestui proiect de anvergură (11 parteneri și 2 parteneri asociați din Europa, Asia, Africa și America) este de a genera câte un cadru etic pentru fiecare zonă tehnologică evaluată, pe baza cărora să se dezvolte protocoale de cercetare și coduri de etică profesioală. Metodele de lucru includ interviuri și workshopuri cu experți și reprezentanți ai societății civile, cercetări sociologice în țările partenere, paneluri de lucru.
Un alt proiect european de anvergură dezvoltat în cadrul H2020 FET Flagship Project este și Human Brain Project, destinat stimulării și accelerării neuroștiințelor, inteligenței artificiale și interfețelor creier-mașină[11]. Două proiecte cu obiective de nișă au fost asociate cu acest mega-proiect ambițios.
BRAIN-I-NETS[12] (Novel Brain-Inspired Learning Paradigms for Large-Scale Neuronal Networks) s-a desfășurat între anii 2010 și 2012 și a urmărit înțelegerea și descrierea proceselor care guvernează plasticitatea sinaptică utilizând tehnici avansate care permit observarea neuronilor in vivo: microscopia cu excitație cu doi fotoni, activarea celulară prin tehnici de optogenetică, tehnici de dynamic clamp. Observațiile experimentale au fost utilizate pentru modelarea și programarea unor sisteme adaptive cu reţele neuronale artificiale neuromorfe.
BrainScaleS[13] (Brain-inspired multiscale computation in neuromorphic hybrid systems), proiect desfăşurat între anii 2011 şi 2015, a implicat 19 grupuri de cercetători din 10 țări comunitare. Proiectul a avut drept scop înțelegerea și emularea funcției și interacției dintre scale temporale și spațiale multiple implicate în procesarea informațiilor la nivelul cerebral. În acest sens au fost sintetizate arhitecturi multi-scală în cadrul unui unui dispozitiv computațional non-von Neumann (în fapt, un precursor al chip-urilor neuromorfice).
În aprilie 2012 s-a desfășurat și Conferința despre Augmentarea Umană organizată de către Conferința Bisericilor Europene (The Conference of European Churches), la care au participat și membri ai Parlamentului European, Comisiei Europene, STOA, teologi (inclusiv români), bioeticieni, oameni de știință, alături de reprezentanți ai altor confesiuni. Din punctele de vedere prezentate reținem procuparea pentru identificarea unui culoar etic care să permită dezvoltarea (neuro)tehnologiilor augmentative în scop curativ, să ofere un ajutor persoanelor cu handicap și care să respecte viața umană, aproapele și valorile fundamentale ale creștinismului. Majoritatea comunicărilor efectuate cu acestă ocazie, în unele cazuri cu abordări originale și interesante, au fost publicate în anul 2015 într-un volum[14].
Remarcăm și apariția în vara anului 2018, la inițiativa investitorului André Loesekrug-Pietri, a agenției de cercetare avansată Joint European Disruptive Initiative (JEDI)[15]. Proiectată cu scopul de a ajunge o veritabilă „DARPA europeană” (din a cărei structură și funcționalitate s-a și inspirat), această organizație public-privată și-a asigurat susținerea guvernelor Franței și Germaniei și are contributori și participanți din 15 țări comunitare. Pornind de la premisa riscului de vasalizare tehnologică a Uniunii Europene în fața Statelor Unite sau a Chinei, JEDI are drept scop principal dezvoltarea de tehnologii strategice inovative necesare păstrării competitivității economice și militare europene. Provocările tehnologice propuse de JEDI până în prezent includ domenii precum cercetare spațială, sănătate, inteligență artificială, agricultură.
[1] Andler, Daniel; Barthelmé, Simon; Beckert, Bernd; Blümel, Clemens; Coenen, Christopher; Fleischer, Torsten; Friedewald, Michael; Quendt, Christiane; Rader, Michael; Simakova, Elena; Woolgar, Steve. Converging Technologies and their impact on the Social Sciences and Humanities. Final report of the CONTECS project. 05.2008, disponibil la https://cordis.europa.eu/docs/publications/1243/124377001-6_en.pdf.
[2] STOA, A European Approach to Human Enhancement, 16.02.2016, disponibil la http://www.braincouncil.eu/wp-content/uploads/2016/02/Booklet.pdf.
[3] http://cordis.europa.eu/project/rcn/75601_en.html
[4] http://cordis.europa.eu/project/rcn/74471_en.html
[5] http://cordis.europa.eu/project/rcn/74992_en.html
[6] http://cordis.europa.eu/project/rcn/53683_en.html
[7] http://cordis.europa.eu/project/rcn/87336_en.html
[8] http://cordis.europa.eu/result/rcn/143673_en.html
[9] http://cordis.europa.eu/result/rcn/141430_en.html
[10] https://www.sienna-project.eu/about-sienna/
[11] https://www.humanbrainproject.eu/en/
[12] https://cordis.europa.eu/project/rcn/93065/factsheet/en
[13] https://brainscales.kip.uni-heidelberg.de
[14] The Church and Society Commission of the Conference of European Churches. Human Enhancement. Scientific Ethical and Theological Aspects from a European Perspective. 07.2015, disponibil la http://www.ceceurope.org/wp-content/uploads/2015/07/CEC-Bookonline.pdf.
[15] https://jedi.group/#top
