Autor: Gabriel JARI
Studiile recente referitoare la organizarea și funcționarea industriei aviației civile, în contextul în care au loc accidente tragice, s-au axat atât pe securitatea aeroportuară, a aeronavelor și tehnologiei zborului, cât și pe competența profesională dar și pe starea de sănătate fizică și psihică a piloților.
Dacă în ceea ce privește aviația civilă există mai multe studii, cele mai relevante disponibile fiind menționate în această cercetare, în ceea ce privește aviația militară acestea au un nivel de accesibilitate extrem de redus, datorită caracterului clasificat al numărului de piloți, misiunilor piloților și dotarea cu aeronave, majoritatea fiind axate pe evoluția stării de sănătate fizică a piloților, datorită condițiilor dificile în care aceștia își desfășoară activitatea.
Ideea realizării unei cercetări cu privire la profilul psihologic al piloților din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a apărut ca urmare a faptului că, în ultimii ani au avut loc accidente, cele mai multe dintre ele datorate gradului crescut de risc al misiunilor efectuate de unitatea de aviație din cadrul ministerului.
Cercetarea de față a pornit de la ceea ce există în prezent referitor la modul de selecție a piloților pentru diferite tipuri de misiuni, criteriul de bază fiind experiența profesională a piloților, dobândită în urma efectuării unui număr cât mai mare de ore de zbor. Mai exact, pentru misiuni dificile cum ar fi cele dependente de: condiții meteo nefavorabile, predeterminări al unui anume timp de zbor (spre exemplu transportarea unui bolnav de către aparatele de zbor ale SMURD, care trebuie să ajungă la o unitate medicală într-un anumit interval de timp pentru a se putea interveni medical eficient), transporturi ale unor produse care prezintă risc (substanțe inflamabile, explozibili), misiuni cu protocoale precise dar cu impact emoțional puternic (salvării după un dezastru) sunt selecționați piloții considerați având cea mai mare experiență. Dar care este limita acestei experiențe? În consecință, o analiză a piloților din cadrul Ministerului Afacerilor Interne trebuie făcută și din perspectiva identificării acestor limite, precum și a altor criterii de selecție.
Un motiv în plus este că, la nivelul structurii de aviație din Ministerul Afacerilor Interne nu există un algoritm bine definit, criteriul actual prin care piloții sunt desemnați pentru a prelua diferite tipuri de misiuni este experiența profesională, neexistând niciun studiu științific care să poată oferi date pertinente dacă acesta este cel mai bun criteriu care să poată fi aplicat sau dacă o selecție bazată pe criterii mai amănunțite nu ar duce la un risc mai mic de incidente sau accidente aviatice.
Pornind de la studiile psihologice făcute la nivel mondial privind personalitatea piloților, militari sau civili, și având în vedere faptul că, în Uniunea Europeană, se conturează o strategie prin care să fie evaluată mult mai detaliat starea psihologică a aviatorilor, în urma catastrofei aviatice cauzate de prăbușirea aeronavei Germanwings, am considerat că și la nivel național este necesar și util un astfel de studiu care să ofere repere pentru următoare analize.
În acest context, prin cercetarea de față, am urmărit realizarea unui profil psihologic al pilotului care efectuează misiuni cu grad ridicat de risc, fiind stabilite următoarele obiective ale cercetării:
1. identificarea aptitudinilor cognitive, emoțiilor, stărilor, gândurilor și comportamentelor, atitudinilor și trăsăturilor de personalitate cu rol predispozant pentru piloții care efectuează misiuni cu grad ridicat de risc;
2. identificarea unor criterii de selecție a acelor piloți care sunt potriviți să efectueze misiuni cu grad ridicat de risc, în funcție de aptitudinile cognitive, emoțiile, stările, gândurile și comportamentele, atitudinile și trăsăturile de personalitate.
Similar cu influența factorilor asupra psihicului militarilor și în cazul piloților există o serie de factori de natură fizică și psihică care un roluri importante în existența unui anume tip de personalitate. Piloții se află între limitele rezistenței umane adică „limita de supraviețuire” și „limita de performanță acceptabilă”. Orice depășire a acestor limite înseamnă accident sau catastrofă și asta pentru că este vorba de solicitări puternice cum ar fi: hipoxia, accelerațiile, zgomotul, vibrațiile și solicitările senzoriale extreme. Cu toate acestea, piloții rareori fac greșeli de pilotaj din cauza lipsei de calificare pentru zbor, cel mai adesea le fac din cauza personalității lor care are impact asupra conștientizării situației, managementului stresului dar și a limitărilor fiziologice.
Studii care corelează trăsăturile de personalitate cu performanța de zbor, pe baza accidentelor, urmăresc dacă există vreo relație între personalitate și numărul de accidente. Mai exact dacă anumite trăsături de personalitate predispun la accidente. Studiul a arătat că piloții militari sunt dependenți de situații care presupun adrenalină, au un dezvoltat simț practic și se adaptează bine la orice fel de situații.
Poate mai mult ca în alte ocupații, în cazul piloților este vorba de solicitarea psihică mare care presupune posibilitatea alterării stării de sănătate psihică. Stabilitatea psihică este o cerință de bază pentru a pilota în condiții de siguranță. Cu toate acestea, amploarea problemelor de sănătate mintală în rândul piloților este necunoscută. Sănătatea mintală este influențată de diverși factori personali și profesionali.
Cognitiv, un pilot cu probleme psihice poate face mai multe greșeli decât de obicei, are probleme în luarea deciziilor sau nu poate să rămână concentrat. El sau ea poate afișa o degradare bruscă și inexplicabilă în performanță, atât în timpul zborului cât și în managementul cabinei de pilotaj. Primele studii în domeniul personalității piloților s-au axat pe comparația dintre aviatorii militari și militarii de la alte arme. Rezultatelor studiilor au arătat că piloții militari par mai înclinați spre strategii active de coping și să raporteze problemele și au tendință mai mare în a căuta informații de la alții în situații de stres. Mai important, aceștia tind să se bazeze mai puțin pe suport emoțional, negare, evitarea sau strategiile de dezangajare și coping în perioade de stres.
Principalul element de originalitate al cercetării prezentate in aceasta carte îl constituie faptul că este prima analiză psihologică a piloților din cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne. Un alt element de originalitate este faptul că s-au testat aptitudinile cognitive, emoțiile, stările, gândurile și comportamentele, trăsăturile de personalitate și atitudinile precum și screening-ul clinic al subiecților.
