Diversitatea cognitivă și neurodiversitatea reprezintă două dimensiuni neconvenționale, complementare neuroaugmentării și inteligenţei artificiale, destinate valorificării în domeniul civil și militar a unor aptitudini neurocognitive speciale naturale și dobândite, unice sau ignorate/inaccesibile până în prezent. Instrumentarea acestor aptitudini excepționale oferă un avantaj decisiv în realizarea surprizei strategice sau în evitarea unui eșec strategic și permit explorarea unor strategii ofensive și defensive atipice, originale, aflate în afara câmpului de percepție și înțelegere a potențialului adversar.
Contraponderea acestor beneficii potențiale constă în costul ridicat al programelor de recrutare, formare și monitorizare, în unele cazuri durata mare de timp necesară operaționalizării, riscul mare de eșec sau rezistenţa din interiorul propriului serviciu. Analiza cazurilor în care s-a încercat și eventual s-a și reușit integrarea acestor concepte în instituții de securitate națională (Ro’im Rachok/unitatea 9900 din cadrul Aman, GCHQ din Marea Britanie, serviciile auxiliare ale armatei britanice) evidențiază importanţa unei culturi instituționale flexibile, creative și deschise la asumarea unor riscuri financiare sau de imagine.
Diversitatea cognitivă se referă, în primul rând, la necesitatea realizării de echipe sau colective de lucru, temporare sau pe o durată de timp mai îndelungată, capabile de o abordare cognitivă diversificată, divergenţă și sinergică. Conceptul se referă în special la capacitatea echipei de a rezolva probleme atipice, complexe, imposibil de soluționat de o singură persoană sau care necesită o abordare transdisciplinară și multinivel. Aspectul paradoxal constă tocmai în transformarea tensiunii latente datorate divergenţei tiparelor de gândire într-un catalizator necesar rezolvării unor probleme dificile[1].
Neurodiversitatea este un concept integrator care afirmă nevoia de acceptare socială a persoanelor cu tulburări neurodevelopmentale sau alte tulburări neurologice înnăscute (dislexie, discalculie etc.), ca reprezentând variații naturale care trebuie respectate și acceptate ca orice alt tip de variație biologică.
1. Persoanele cu inteligenţă foarte ridicată (IQ = 120-130) sau deosebit de ridicată (IQ>140), persoanele foarte talentate, cele cu aptitudini neurocognitive sau socio-emoționale deosebite (mult peste medie) reprezintă o primă categorie de interes. Aceste „superstaruri cognitive” sunt în general identificate încă din copilărie și beneficiază de o abordare educațională diferențiată, menită să le dezvolte talentele înnăscute și să le ofere o utilitate pragmatică. În țări precum SUA, Marea Britanie, Israel sau Japonia există adevărate rețele de instituții private care au dezvoltat programe de identificare incipientă a copiilor cu talente sau potențialul intelectual deosebit (wunderkind).
Oferta educațională este diversificată, personalizată și intensivă (accelerare academică), urmărind atingerea unui potențial maximal și canalizarea aptitudinilor în direcția obținerii de performanțe superioare. Cel mai frecvent, selecția se realizează utilizând baterii de teste neuropsihologice administrate de un personal specializat, permițând evaluarea unui spectru larg de aptitudini și talente. În ultimul deceniu au început să fie utilizate și metode de neuroimagistică funcțională[2] (fMRI, spectroscopie MRI[3], MEG, qEEG), teste psihometrice și testări genetice.
După cum am menționat anterior, sunt în curs de dezvoltare și programe care permit evaluarea inteligenţei sau aptitudinilor, pornind de la amprenta digitală personală. Generalizarea testărilor în învățământ și dezvoltarea unor programe naționale destinate studiului inteligenţei (în China[4], de exemplu) subliniază tendința utilizării la scară largă a evaluărilor predictive. Există și câteva inițiative de utilizare a metodelor de neuroaugmentare neinvazive (training cognitiv, neurofeedback, activități sportive, consiliere psihologică, suplimente), având în vedere potențialul de îmbunătățire cognitivă.
Există și unele limitări, de exemplu persoanele talentate prezintă mai frecvent probleme psihologice (anxietate, depresie, tendință la izolare, perfecționism[5]), de socializare și inserție socială sau privind imaginea de sine. Trebuie menționat că abilitățile intelectuale superioare nu reprezintă un garant absolut al realizării academice și profesionale, tocmai datorită particularităților acestei categorii și lipsei unei abordări diferențiate. Remarcăm din nefericire în România absența unor strategii coagulate cu acoperire națională pentru copiii talentați sau cu inteligenţă foarte ridicată. Există în schimb câteva inițiative în mediul privat, însă neunitare și fără un impact cantitativ.
Identificarea timpurie, educarea și monitorizarea performanțelor facilitează realizarea unui bazin de persoane cu aptitudini și abilități deosebite, care pot fi valorificate în domeniul securității naționale. În țările cu tradiție, abordarea se realizează gradual, prin intermediul unor testări anonime repetate, ulterior fiind realizate contacte directe în scopul realizării unei evaluări complexe și eventual în vederea atragerii către o carieră militară. Un interes crescut este acordat direcționării către profesia de pilot militar (avioane de luptă – Israel[6]) și în domeniul IT/cibersecuritate (Marea Britanie[7], SUA).
2. „Blue hair” este o sintagmă utilizată în cadrul unui articol[8] de dr. Jacquelyn Schneider, profesor în cadrul U.S. Naval War College, care se referă la persoane cu abilități rare, deosebite și importante pentru sectorul de securitate națională, dar care nu îndeplinesc criteriile tradiționale de recrutare militară. Pornind de la premisa că „necesitatea algoritmilor va fi la fel de mare ca și cea a muniției în războaiele viitoare”[9]autoarea pune în discuție impactul promovării unei culturi rigide în materie de recrutare a talentelor în mediul militar care poate fi responsabilă de pierderea superiorității în domenii esențiale precum securitatea informatică sau robotica militară. Recrutarea pe baza modelelor istorice sau determinată de o viziune conservatoare poate fi responsabilă de lipsă de flexibilitate în abordarea conflictelor viitoare, cu o fizionomie posibil modificată și care necesită accesul la un bazin diferit de calificări și aptitudini. Incapacitatea de a identifica modalități de valorificare a acestei categorii de personal o poate transforma într-o țintă mai facilă pentru recrutarea de către entități comerciale sau militare adverse. În ce măsură limitele tradiționale pot fi modificate astfel încât să permită recrutarea, formarea și serviciul îndelungat al persoanelor „cu păr albastru”, fără ca aceste măsuri să prejudicieze eficiența și disciplina instituțiilor militare sau să reprezinte o ofensă serioasă la adresa personalului militar clasic?
Contraargumentele la această abordare, provenite în special din zona militarilor activi de carieră și a veteranilor, aduc în discuție necesitatea păstrării unor standarde de disciplină, uniformitate și capacitate combativă. Victoriile facile împotriva unor oponenți cu tehnologie net inferioară nu ar trebui să conducă la modificarea profilului luptătorului sau a standardelor clasice de recrutare. Militarii profesioniști ai armatelor moderne reprezintă și o resursă umană foarte scumpă, necesitând investiții mari pe o perioadă îndelungată, astfel că este mai convenabil uneori să se apeleze la contractori civili. Aceștia pot fi bine retribuiţi pentru activitatea depusă, fără să fie nevoie să respecte standarde de conduită și disciplină militare. Prin procesul de reachback tot mai multe servicii sunt transferate în spatele frontului, astfel că operatori înalt specializați își pot desfășura activitatea la domiciliu sau în domeniul corporaţiilor (pe alt continent), utilizând aplicații și linii securizate de internet. Nu în ultimul rând, în cazul unui conflict există o probabilitate mare ca trupele cu „păr albastru” să devină prizonieri, să se predea în masă sau să devină victime[10].
3. Persoanele cu vârstă cronologică avansată și calități deosebite reprezintă o categorie de resurse umane reanalizată în ultimii ani, în contextul modificărilor și complexității mediului de securitate. Deși în literatură nu este vehiculat un prag cronologic fix, considerăm că vârsta de 50 de ani poate reprezenta limita inferioară pentru această categorie, pornind de la argumentul că în mod oficial limita superioară la încadrarea în serviciul militar național este de maximum 40 de ani.
Creșterea gradului de educație medicală și a interesului pentru propria sănătate a contribuit în unele cazuri la obținerea și păstrarea unor performanțe fizice și cognitive deosebite dincolo de decada a 6-a de viață (vârsta biologică este mai redusă decât cea cronologică). Metodele de optimizare și augmentare prezentate pot fi utilizate cu succes în scop restaurativ și pot prelungi „viața operațională” prin scăderea vârstei biologice și păstrarea îndelungată a performanțelor cognitive, neuromotorii, comportamentale. Un alt avantaj constă în maturitatea psihică și comportamentală, experiența profesională, cercul existent de relații personale și profesionale, o situație familială și financiară stabilă, abilități de comunicare exersate, eventual cunoașterea mai multor limbi străine, rutină în interacțiunea cu străini din alte spații geografice și culturale, familiarizarea cu aspecte teoretice și practice de business și competitive intelligence etc. Este de așteptat ca aceste persoane să fi efectuat stagiul militar sau să fie veterani, situație care facilitează integrarea rapidă în cadrul sistemului de securitate națională. Motivația principală a acestei categorii de personal este nevoia de autorealizare, având în vedere că reprezintă modele de succes profesional care doresc să se dedice unui scop înalt, fără să fie constrânși material sau să solicite prestigiu și vizibilitate publică.
În ultimă instanță, tradiția, necesitățile și resursele fiecărui stat vor decide în ce măsură această categorie poate fi utilă și va determina formele de integrare și organizare în cadrul instituțiilor de forță. De exemplu, dl Paul Symons, directorul general al ASIS (Australian Secret Intelligence Service), afirma într-un interviu[11] desfășurat în iulie 2019 că în serviciul pe care îl conduce activează, alături de persoane recrutate din mediul universitar, și persoane care deși au ajuns în etape de maxim profesional (avocați, oameni de afaceri, antreprenori, informaticieni), posesori ai unor cariere briliante, au preferat să își continue traseul profesional în zona de intelligence. Un alt exemplu pe care dorim să îl menționăm este și cel al vânzătorilor stradali din New York, mulţi dintre aceştia fiind veterani ai conflictului din Vietnam, care, în perioada următoare atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, au fost veritabili „ochi și urechi” ai NYPD, contribuind decisiv la dejucarea mai multor atentate.
4. Practicanții de sporturi extreme reprezintă o nișă de interes datorită anduranței deosebite[12], motivației foarte puternice, capacității de adaptare la variații extreme ale mediului înconjurător[13], efectuării de antrenamente foarte dificile și deschiderii faţă de experiențe noi.
Din această categorie fac parte alergători de ultramaraton, alpiniști, parașutiști de mare altitudine (stratosfera), exploratori arctici, scafandri de mare adâncime, triatloniști, sportivi la nivel olimpic. Neurocognitiv se observă o capacitate de reacție și decizie foarte rapidă[14], inclusiv în situații cu risc vital și păstrarea capacității decizionale în situații extreme[15] (hipoxie, frig, efort fizic extenuant, deshidratare etc.), care ar incapacita rapid și o persoană antrenată.
Studiile genetice au evidențiat atât o constelație genetică de rezistenţă, cât și modificări epigenetice care reprezintă o consecință a stilului de viață extrem. În majoritatea cazurilor conceptul de augmentare a performanțelor este unul familiar[16], există o deschidere la acceptarea riscului și o disponibilitate de implicare în situații-limită.
Particularitățile sporturilor extreme și ale mijloacelor implicate, precum și substratul biologic și neurofiziologic[17] al acestor performanțe, mult diferit de medie, au condus la apariția unei subramuri medicale – medicina sporturilor extreme (extreme medicine)[18].
Utilitatea pentru securitatea națională constă în recrutarea sportivilor cu performanțe excepționale, identificarea unor metode de selecție și antrenament inovatoare[19], învățarea accelerată, dezvoltarea tehnologiilor originale și hibride (om-mașină), identificarea unor scenarii acționale aparent imposibile. Utilizarea metodelor de neuroaugmentare a permis în unele situații obținerea unor performanțe deosebite în condiții de siguranță[20]. Deși practicarea sporturilor extreme va rămâne un domeniu restrâns, totuși este în plină dezvoltare la nivel mondial.
5. Persoanele cu tulburări neurodevelopmentale și calități deosebite reprezintă un segment de interes recent pentru domeniul securității naționale si corporații. Cu toate că au fost descrise multe cazuri ale unor persoane cu autism și calități excepționale, factori precum apariția unor conduite terapeutice moderne, acceptarea în plan social, investigarea detaliată a acestui grup de subiecți au contribuit la reacția de recunoaștere și interes din ultimul deceniu. În prezent, sunt demarate mai multe programe pilot care deja au generat rezultate pozitive, relevante pentru instituțiile de securitate națională.
În cazul subiecților cu autism înalt funcțional, aspectele comportamentale pot fi ajustate terapeutic, astfel încât să desfășoare o activitate profesională aproape normală. În raport cu persoanele sănătoase (neurotipice), subiecții cu autism (neurodiverşi) selecționați prezintă o serie de calități excepționale, precum atenția la detalii, susținerea prelungită a atenției, performanțe vizuale deosebite, identificarea de tipare complexe sau foarte rare, propunerea unor soluții atipice (out of the box thinking). Eforturile de integrare profesională a neurodiverșilor s-au materializat în două direcții principale până în prezent – în domeniul IT/cibersecuritate și analiza de imagine.
În domeniul IT s-a preferat în majoritatea cazurilor utilizarea unor contractori externi care să realizeze recrutarea și antrenarea, urmând ca selecția finală să se realizeze pe baza rezultatelor și a capacității de reziliență la stres.
De exemplu, programul Dandelion[21] lansat în colaborare în anul 2014 de companiile DXC (Australia) și Specialisterne[22] (Danemarca) vizează recrutarea, formarea și inserţia profesională a persoanelor cu autism în domeniul industriei IT. Compania SAP are cel mai îndelungat program de incluziune a neurodiverșilor (devenit un adevărat „employer branding”) și și-a propus ca până în anul 2020 circa 1% din totalul angajaților să fie neurodiverși (aproximativ proporțional cu ponderea în populația generală)[23].
O altă nișă în care persoanele cu sindrom Asperger[24] excelează este testarea produselor IT, proces repetitiv care solicită atenție susținută, deseori frustrant și considerat de importanţa redusă[25]. De altfel, se dorește extinderea la scară largă (în domeniul civil) a programelor de formare IT pentru neurodiverşi, fiind considerată ca o alternativă serioasă la penuria de experți[26]. Rămâne de văzut în ce măsură experții IT neurodiverşi se pot adapta rolului de ofițer de securitate cibernetică.
În domeniul imagisticii militare (analiza imaginilor satelitare și aeriene) merită menționată inițiativa armatei israeliene (Intelligence Unit 9900[27]) care a reușit să integreze în colectivul de analiști persoane cu tulburări de spectru autist. Deși rezultatele pe termen lung ale acestui demers sunt clasificate, se pare ca au contribuit la extinderea efortului de inserție a neurodiverșilor în cadrul serviciilor de intelligence.
Alți subiecți cu autism au fost selectați să devină electricieni în domeniul militar (ex. pentru aparatele de vedere pe timp de noapte) sau opticieni (reparații pentru aparatura optică militară)[28]. În prezent se testează și utilizarea persoanelor cu alte tipuri de tulburări neurodevelopmentale, precum dislexicii și dispraxicii, în domeniul criptografiei[29].
[1] Alison Reynolds, David Lewis, Cognitive Diversity, Not Identity Diversity, Matters in Problem Solving, HBR 30.03.2017, disponibil la https://hbr.org/2017/03/teams-solve-problems-faster-when-theyre-more-cognitively-diverse.
[2] Finn E.S., Shen X., Scheinost D., Rosenberg M.D., Huang J., Chun M. M., et al., Functional connectome fingerprinting: identifying individuals using patterns of brain connectivity. Nat. Neurosci.18 (2015), 1664–1671. 10.1038, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5008686/.
[3] University of Illinois, Brain metabolism predicts fluid intelligence in young adults. 22.03.2016, disponibil la https://www.sciencedaily.com/releases/2016/03/160322133819.htm.
[4] Yong, E., Chinese project probes the genetics of genius. Nature, 14.05.2014 disponibil la http://www.nature.com/news/chinese-project-probes-the-genetics-of-genius-1.12985.
[5] Guignard J.-H., Jacquet A.-Y., Lubart T. I. Perfecționism and anxiety: a paradox in intellectual giftedness?. PLoS ONE 2012, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3408483/.
[6] http://www.iaf.org.il
[7] Gov.uk press release, School children as young as 11 to get cyber security lessons. 13.03.2014, disponibil la https://www.gov.uk/government/news/school-children-as-young-as-11-to-get-cyber-security-lessons
[8] Jacquelyn Schneider, Blue hair in the gray zone, War on the rocks, 10.01.2018, disponibil la https://warontherocks.com/2018/01/blue-hair-gray-zone/.
[9] https://www.stripes.com/news/us/future-wars-may-depend-as-much-on-algorithms-as-on-ammunition-report-says-1.500711
[10] Mark Cancian, Blue-haired soldiers? Just say no. War on the rocks, 18.01.2018, disponibil la https://warontherocks.com/2018/01/blue-haired-soldiers-just-say-no/.
[11] http://www.internationalaffairs.org.au/australianoutlook/ep-24-director-general-asis-first-ever-interview/
[12] University of Kent, Elite cyclists are more resilient to mental fatigue. 26.05.2016, disponibil la https://medicalxpress.com/news/2016-07-elite-cyclists-resilient-mental-fatigue.html?utm_source= nwletter&utm_medium=email&utm_campaign=daily-nwletter.
[13] Radboud University Nijmegen Medical Centre, Research on ‘Iceman’ Wim Hof suggests it may be possible to influence autonomic nervous system and immune response. 22.04.2016, disponibil la https://www.sciencedaily.com/releases/2011/04/110422090203.htm.
[14] AFP, Elite athletes’ brain 82 percent faster. 20.04.2015, disponibil la https://medicalxpress.com/news /2015-05-elite-athletes-brains-percent-faster.html?utm_source=nwletter&utm_medium=email&utm_ content=ctgr-item&utm_campaign=daily-nwletter.
[15] Doppelmayr M.M., Finkernagel H., Doppelmayr H.I., Changes in cognitive performance during a 216 kilometer, extreme endurance footrace: a descriptive and prospective study. Percept Mot Skills. 2005; no. 100(2), p. 473, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15974358.
[16] Helen Thompson, Performance enhancement: Superhuman athletes. Nature no. 484 (2012)/7407, disponibil la http://www.nature.com/news/performance-enhancement-superhuman-athletes-1.11029.
[17] Paulus MP, Potterat EG, Taylor MK, Van Orden KF, Bauman J, Momen N, Padilla GA. A neuroscience approach to optimizing brain resources for human performance in extreme environments. Neurosci Biobehav Rev. 2009, no. 33, pp. 1080–1088, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC2729466/.
[18] http://www.extrememedicineexpo.com/.
[19] Palinkas LA, Gunderson EK, Holland AW, Miller C, Johnson JC. Predictors of behavior and performance in extreme environments: the Antarctic space analogue program. Aviat Space Environ Med. 2000A;71(6):619, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10870821.
[20] Tom Taylor. Mind over matter: Ultrarunner Dean Karnazes’s brain-training device. Sports Illustrated, 29.10.2015, disponibil la https://www.si.com/edge/2015/09/29/ultramarathon-dean-karnaze-brain-training -thync-device.
[21] http://www.dandelionprogram.com/program-overview/about-us/
[22] http://specialisterne.com/
[23] Robert D. Austin, Gary P. Pisano. Neurodiversity as a Competitive Advantage. HBR, mai-iunie 2017, disponibil la https://hbr.org/2017/05/neurodiversity-as-a-competitive-advantage.
[24] Boschi, A., Planche, P., Hemimou, C., Demily, C., Vaivre-Douret, L., From High Intellectual Potential to Asperger Syndrome: Evidence for Differences and a Fundamental Overlap—A Systematic Review. Front Psychol. 2016; 7: 1605, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5071629/.
[25] Martha Lagace, The Surprising Right Fit for Software Testing. HBSWK, 14.04.2008, disponibil la http://hbswk.hbs.edu/item/the-surprising-right-fit-for-software-testing.
[26] Kevin Pelphrey, Autistic people can solve our cybersecurity crisis. Wired, 25.11.2016, disponibil la https://www.wired.com/2016/11/autistic-people-can-solve-cybersecurity-crisis/?mbid=social_fb.
[27] https://www.idfblog.com/2014/04/10/autism-idf-meet-soldiers-intelligence-unit-9900/
[28] Ben Sales, Soldiers with autism take on key roles in Israely military. Forward, 13.12.2015, disponibil la http://forward.com/news/breaking-news/326511/deciphering-satellite-photos-soldiers-with-autism-take-on-key-roles-in-idf/.
[29] GSHQ site. Dyslexia and me. 10.11.2016, disponibil la https://www.gchq.gov.uk/news-article/dyslexia-and-me.
