6. Persoanele selectate pe baza unor trăsături genetice reprezintă un segment heterogen, rareori menționat în literatura de specialitate.
Un exemplu este utilizarea gemenilor univitelini (care prezintă cea mai mare similaritate genetică) în cadrul trupelor speciale OMON în Federația Rusă[1]. În acest caz, sincronizarea comportamentală și neurofiziologică facilitează realizarea unor scheme tactice complexe și inovatoare. Această tendință este vizibilă și în sport, existând mai multe cazuri de gemeni (uneori chiar tripleți) care și-au reprezentat țara în competițiile olimpice, uneori existând situații adversariale[2]. De altfel, în domeniul sportiv, există un interes constant și bine finanțat privind identificarea substratului genetic asociat cu performanța atletică de elită și predispoziția la accidentări, concretizat sub forma studiilor colaborative și consorţiilor internaționale (ex. Athlome Project Consortium)[3]. O serie de gene asociate unor caracteristici fenotipice peste medie sunt candidate preferențiale în cazul unor potențiale intervenții genetice. Acestea conferă un grad de protecție împotriva unor patologii severe, precum boli neurodegenerative, psihiatrice, cardiovasculare, metabolice, neoplazice, facilitează învățarea rapidă, îmbunătățesc toleranța la durere, rezistența la hipoxie etc[4]. O direcție de cercetare este și identificarea genelor care sunt implicate în modularea plasticității corticale – ex. polimorfismul BDNF Val66Met (existent la cca 35% din populația caucaziană) este asociat cu o plasticitate sinaptică pe termen scurt mai redusă la stimularea electrică transcraniană[5]. O altă abordare este dezvoltarea unor testări genetice care să permită evaluarea predictivă a compatibilității în interiorul unui grup (pairomica genetică[6]).
Aplicațiile militare constau în realizarea unor echipe (trupe speciale) sau colective (eşaloane de comandă) compatibile comportamental, selecția recrutorilor pentru ţinte valoroase, analiza de risc în cazul echipajelor/colectivelor din eşalonul strategic etc.
De altfel, progresul foarte rapid în domeniul geneticii a determinat multiplicarea companiilor civile care pun la dispoziție teste genetice complexe la preţuri accesibile, existând o adevărată piață internațională în acest moment. Dezvoltarea acestor servicii comerciale de testare genetică a generat și unele riscuri, legate în special de securitatea biometrică, relevante pentru personalul din domeniul militar și intelligence. De exemplu, unele companii din afara SUA îi consideră pe militarii americani drept un grup-țintă și le oferă reduceri și facilități semnificative. Chiar și în cazul companiilor americane sunt suspiciuni cu privire la stocarea, transmiterea și securitatea datelor genetice precum și a gradului în care mediul legislativ acoperă toate aspectele legate de păstrarea confidențialității, vieții private, anonimizarii datelor sau dreptul companiilor de a le utiliza. Multiplicarea la scară tot mai largă a testării genetice rapide în unele aeroporturi crește riscul de identificare a personalului aflat în misiuni clandestine. Accesul la informația genetică provenită din cadrul unei familii mărește semnificativ riscul de identificare a altor membri care nu au efectuat testări genetice[7].
Cu toate că testele predictive neurogenetice[8] nu sunt încă accesibile la scară largă, totuși, mai multe țări (SUA, RP Chineza, Israel) desfășoară programe bine finanţate în domeniul geneticii inteligenţei sau al talentelor excepționale[9]. Monitorizarea performanțelor persoanelor provenite din fertilizări in vitro cu material genetic excepţional oferă indicii timpurii asupra calităților și utilităţii pentru domeniul securității naționale. Băncile cu material genetic selecţionat (laureaţi Nobel, persoane cu IQ>140, muzicieni virtuoşi, sportivi olimpici etc.) oferă în condiții de confidențialitate mijloacele pentru obținerea unor urmași cu potențial deosebit. Practica a fost de notorietate în SUA în anii ’70 -’80[10], ulterior extinzându-se și devenind mult mai discretă și selectivă.
Puţinele date despre copiii proveniți prin această tehnică confirmă pe deplin eficienţa metodei[11], care însă prezintă o serie de probleme etice. În prezent, există suspiciunea că metodele de inginerie genetică sunt utilizate pentru selecția embrionilor umani[12] în funcție de o serie de aspecte calitative[13] sau chiar se intervine activ asupra genomului produsului de concepţie. Ambele aspecte sunt interzise de numeroase convenţii internaționale sau ghiduri de practică profesională, însă lipsa transparenţei și a mijloacelor de control la nivel internațional nu exclude riscul acestor metode. Aceste practici, care se bazează pe capacități tehnice existente și care sunt în continuare dezvoltate accelerat (în scop terapeutic, dar cu potențial mare de utilizare dublă) generează o reală îngrijorare legată de apariția și dezvoltarea unui curent neoeugenist în deceniile următoare.
În domeniul militar, există experți care propun realizarea la scară largă a secvenţierii genetice a personalului, mai ales în cazul trupelor speciale sau al specialiștilor cu abilități deosebite. Forțele armate moderne reprezintă din multe puncte de vedere instituții ideale pentru desfășurarea de studii genetice de mare amploare, datorită criteriilor de selecție impuse la recrutare, documentării medicale detaliate și periodice, accesului la infrastructura informatică și medicală necesară sau beneficiilor potențiale – realizarea de corelații fenotip-genotip, identificarea potențialului genetic maximal individual, studii epigenetice, impactul microbiomului asupra stării de sănătate și performanței luptătorului, intervenții preventive, terapii de reabilitare sau regenerative de precizie etc.[14]. Riscurile sunt însă pe măsura potențialelor beneficii – furtul de date genomice, deconspirarea utilizând informațiile genetice personale, discriminarea în funcție de genomul personal, demotivarea și discriminarea personalului cu potențial genetic mai redus etc.
Îmbunătățirea genetică la adulţi reprezintă pentru moment cel mai complex procedeu, aflându-se încă în faze experimentale[15]. Există o controversă asupra mai multor practici, care deși pot fi motivate etic, totuși ridică semne de întrebare asupra impactului social sau accesului în mod egal la astfel de servicii. Existenţa mijloacelor de îmbunătățire genetică la adulţi este confirmată și de interesul crescut al comitetelor olimpice pentru identificarea unor metode de depistare a acestor practici[16].
În această logică se încadrează și declaraţia subsecretarului de stat Bob Work (SUA) privind dezvoltarea de către alte țări a „operațiilor cu indivizi augmentaţi” („Enhanced Human Operations”). În SUA, sub umbrela inițiativei prezidențiale privind medicina personalizată (Precision Medicine Initiative), se desfășoară în cadrul instituțiilor medicale militare mai multe programe care includ și testări genetice[17].
De exemplu, programul PREPARE (acronim pentru PReemptive Expression of Protective Alleles and Response Elements), demarat de DARPA în anul 2019, reprezintă o inițiativă originală destinată modulării temporare și în mod reversibil a expresiei genelor cu efect protector în cazul expunerii (în mod natural, ocupațional sau în cursul unui incident de securitate națională) la factori de risc precum virusuri gripale sau radiații ionizante. Modularea activității unor constelații sau chiar a unei gene specifice (o alelă) are drept scop obținerea unui răspuns programat, scalabil cu gradul anticipat al agresiunii, în scop preventiv, de creștere a rezilienței sau de optimizare a efectului terapeutic post-expunere[18]. În cazul reușitei acestui program se poate anticipa că proceduri similare se pot dezvolta și pentru agresiuni care vizează sistemul nervos sau în scopul optimizării potențialului neurocognitiv prin intervenții epigenetice de precizie.
O altă linie de cercetare, aflată în etapa experimentelor pe animale, constă în inserarea genelor responsabile de producerea unor enzime capabile să metabolizeze substanțe toxice de luptă de tip organofosforic, prin intermediul vectorilor virali. Experimentele efectuate pe șoareci au demonstrat că prin inserția la nivel hepatic a genei responsabile de producerea enzimei paraoxonaza 1 (PON1), nivelul sangvin al acesteia a fost crescut în mod constant pe o perioadă de cinci luni iar animalele au supraviețuit la administrarea a nouă injecții cu substanțe toxice de luptă neurotoxice pe o perioadă de șase săptămâni. Procedura a fost bine tolerată, deși s-a pus în evidență și un răspuns imun din partea animalelor de experiență, însă suficient de redus încât să nu determine inactivarea PON1 sintetice[19]. Aplicațiile medicale ale procedurii în sine cât și ale inserției genei răspunzătoare de expresia PON1 sunt mult mai variate și se adresează unui grup extins de patologii[20].
O procedură alternativă prin care se urmărește creșterea rezistenței personalului combativ la STL-urile neurotoxice și recuperarea rapidă în caz de expunere constă în injectarea unei soluții biocompatibile cu nanopaticule tip scavenger. Experimentele efectuate pe cobai au arătat că în urma unei singure administrări de nanoscavengeri aceștia au fost complet protejați timp de 8 zile de efectele toxice ale injecțiilor cu sarin[21].
7. Persoanele cu aptitudini psihologice deosebite (parapsihologice/psi) sunt în atenția serviciilor de intelligence încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Domeniul a cunoscut o dezvoltare deosebită în perioada războiului rece, în special la nivelul celor doi actori principali. Rusia are o tradiție îndelungată (încă din perioada țaristă, secolul 19) în cercetarea și utilizarea fenomenului în sectorul informativ-militar. În perioada războiului rece cercetările în domeniul psihologiei neconvenționale au vizat telepatia, telekinezia (Nina Kulagina), radiestezia, evaluarea stării de sănătate la distanță, impactul câmpurilor electromagnetice (EM) asupra sistemelor biologice, radionică, armele psihotronice (ofensive)[22].
Conform unui raport emis de Defense Intelligence Agency în iulie 1972[23], URSS deţinea peste 20 de centre[24] implicate în studiul fenomenelor paranormale beneficiind de un buget anual de 21 milioane USD. Suma totală cheltuită de URSS în perioada 1953-1992 este estimată la câteva sute de milioane USD, cu un maxim estimat de circa un miliard USD[25]. Trebuie menționat totuși că diversitatea și complexitatea domeniului, alături de secretomania și dorința de a induce o percepție de avantaj asimetric strategic, au determinat conducerea sovietică și apoi pe cea rusă să realizeze o serie de afirmații incredibile, hiperbolizante despre propriile capacități din domeniul parapsihologic. Acestea au fost ulterior infirmate sau dovedite campanii deliberate de dezinformare (fake news), însă subiectele de acest tip revin periodic în spațiul public, cel mai recent cu ocazia conflictelor din sud-estul Ucrainei și Siria.
În SUA, percepția dominanţei URSS și a aliaților săi s-a materializat sub forma mai multor proiecte de cercetare, generos finanțate, dintre care cele mai bine documentate sunt MKULTRA[26], MKDELTA şi StarGate[27]. Merită subliniate şi cercetările concentrate pe identificarea și perfecționarea unor protocoale de lucru în domeniul remote viewing, care au înregistrat și succese remarcabile în anii ’70-’80[28]. Începând cu anii ’90 o bună parte din aceste cercetări au fost continuate în mediul privat, în special în domeniul finanțelor, bursier, contractori de securitate privați.
Și în România au fost desfășurate cercetări parapsihologice militare, în unele cazuri fiind realizate abordări practice originale (ex. efectul Rudan[29]).
La ora actuală, există un număr impresionant de experiențe științifice efectuate în medii controlate care au studiat diverse aspecte ale fenomenelor paranormale, vizând în special înțelegerea substratului neuro-psihologic, reproductibilitatea, eficiența, mijloacele de optimizare, posibilitățile de interferență și ecranare, factorii care influențează culegerea de informații din spațiul informațional-energetic, modalități de antrenare etc.
Pe lângă activităţile psi utilizate în scop militar sau mai recent, comercial[30], este descrisă și capacitatea operatorilor psihofizici antrenați de a-și îmbunătăți performanțele intelectuale prin accesarea unor stări de conștiință modificate și antrenamente mentale care permit „accelerarea” sau „amplificarea” unor capacități cognitive, senzoriale și extrasenzoriale.
Aplicațiile în domeniul neuroaugmentării și prin extensie în domeniul securității naționale pot consta în creșterea capacității de autocontrol și autoreglare, accesarea stărilor de conștiință modificate, dezvoltarea capacităților intuitive, identificarea erorilor cognitive și decizionale (proprii sau posibil induse direcționat), identificarea potențialului psihoinformaţional al altor indivizi (adversari, insideri, potențiale ținte pentru recrutare), identificarea agresorilor în câmpul energetico-informațional responsabili de degradarea capacităților cognitive și sănătății personalului propriu, evaluarea eficienței cognitive și dinamicii unei echipe.
Deși nu există un consens în privința teoriilor care stau la baza percepției extrasenzoriale, există un interes crescut pentru realizarea arhitecturilor cognitive distribuite (om-supercomputer), realizarea de generatoare psihotronice, identificarea substratului genetic și epigenetic al capacităților extrasenzoriale, modalităților inovative de identificare a persoanelor cu potențial sau a mijloacelor de penetrare și protecție.
8.Persoanele care utilizează neurotehnologii avansate implantabile reprezintă o nișă redusă, dar cu un mare potențial în deceniile viitoare, în special datorită dezvoltării accelerate a neuroprotezelor nano-/bio- interconectate. În prezent, datorită necesității manevrelor medicale invazive, a problemelor etice, de reglementare, standardizare și legislative, neurotehnologiile sunt utilizate doar în scop medical în cazuri atent selectate (neuroreabilitare) și experimental. Miniaturizarea accelerată, utilizarea materialelor biocompatibile, perfecționarea interfețelor externe de tip SNP/SNC-computer și progresul medicinei de precizie și a neurogenomicii stabilesc un cadru tehnologic optimist pentru dezvoltarea neurotehnologiilor implantabile la oameni.
În piață medicală există în acest moment proteze implantabile capabile să stimuleze cu precizie arii corticale și subcorticale afectate de patologii neurologice (boală Parkinson, Alzheimer, epilepsie, leziuni posttraumatice) sau la nivelul măduvei spinării, inclusiv zone care prezintă interes pentru neuroaugmentare (talamus, hipotalamus, arii corticale și subcorticale frontale și occipitale)[31]. În viitor se preconizează că prin intermediul neurotehnologiilor se va putea comunica în timp real intrapersonal (multiple dispozitive situate la nivelul unui individ) sau interpersonal („internet al creierelor”).
Impactul dispozitivelor implantabile poate fi estimat în prezent prin intermediul neurotehnologiilor externe, rapid adoptate în cercetare, educație sau de amatorii de e-sporturi (care au dobândit în ultimii ani statut de sport legal în 9 state din SUA[32]). Versiunile performante utilizează analiza electroencefalografică rezultată din achiziția de semnal de la un număr destul de mare de electrozi (minim 14) care culeg informații de pe o suprafață corticala extinsă[33]. Prin antrenament prelungit subiecții pot controla activitatea electrică produsă în anumite zone cerebrale care este transformată în comenzi predictibile pentru dispozitivele externe (drone[34], braţe robotice[35], exoschelete[36]).
Deși beneficiile estimate pentru securitatea națională sunt importante, riscurile de cibersecuritate sunt proporționale cu complexitatea neuroprotezelor. Un alt risc major este cel al identificării facile în cursul unor controale de rutină (scanarea la aeroport sau în instituții protejate) sau riscul de interferență cu câmpuri electromagnetice. Efectele utilizării neuroprotezelor implantabile pe termen lung la subiecți sănătoși în scop augmentativ, precum și criteriile pentru selectarea subiecților umani cu potențialul maxim nu sunt încă suficient studiate.
Considerăm că o categorie preferențială de personal militar care ar trebui să beneficieze de neuroproteze avansate și de asistență medicală și paramedicală necesară utilizării în condiții optime sunt veteranii din sistemul de apărare națională. Pe lângă datoria de a fi alături de eroii care și-au sacrificat sănătatea pe câmpul de luptă, aceste dispozitive le pot oferi șansa reintegrării sociale și profesionale și chiar a participării la competiții sportive internaționale, precum jocurile Invictus[37].
9. Animalele inteligente (smart animals) sau bio-roboții reprezintă o nișă originală care prezintă o serie de aplicații militare. Conceptualizarea și dezvoltarea acestui segment au luat amploare în ultimul deceniu, existenţa sa fiind cel puțin în parte o consecință a interesului pentru îmbunătățirea performanțelor umane. Acest demers este facilitat de faptul ca toate tehnologiile din domeniul neuro sunt inițial testate pe animale, iar animalele „inteligente” se află de mult în arsenalul serviciilor de securitate națională (istoric – operaţiunea „Acoustic Kitty” – pisici, „Oxygas” – delfini, „Axiolite”, „Tacana” – păsări, „Kechel” – câini şi pisici)[38].
Până în prezent au fost utilizate mai multe metode de neuroaugmentare, precum substanțele nootrope, tehnicile de stimulare transcraniană (magnetică, electrică), metode adaptate de „antrenament cognitiv”, tehnologii purtabile și neuroproteze interne și externe, ingineria genetică, sonogenetică, în scopul creșterii capacității de învățare („antrenamente accelerate”), controlului comportamental și facilitării comunicării cu operatorul uman, în paralel cu dezvoltarea unor medii inteligente (virtuale) de lucru personalizate[39].
Miniaturizarea dispozitivelor electronice („neural dust”), nanoprotezele, tehnicile operatorii robotice, ingineria genetică (cu reglementări mult mai laxe în privința animalelor), dezvoltarea interfețelor om-computer etc. deschid posibilități fără precedent în crearea „animalelor smart”, a colaborării cu echipe de oameni sau alte animale smart și a altor aplicații în domenii transdisciplinare.
Menționăm o serie de aplicații experimentale sau „animale inteligente” care deja se află în serviciul activ sau în etape avansate de cercetare şi testare:
- Coleoptere care pot fi controlate prin intermediul unei neuroproteze de mici dimensiuni cu ajutorul unui smartphone (bioboţi, cybugs)[40]. Un „home-made kit” complet costă în jur de 100 USD și există indicaţii detaliate pentru realizarea unui „robogândac”[41]. Aplicațiile constau în ataşarea unei încărcături utile (în general senzori – camere video, microfoane[42], senzori toxicologici și radiologici, micropanouri solare[43], prelevarea de eşantioane) și posibilitatea de a pătrunde în zone inaccesibile (spaţii înguste, tortuoase, sisteme de țevi de transport, climatizare sau canalizare, clădiri prăbuşite, medii contaminate radioactiv, toxice etc.). O altă variantă este utilizarea lăcustelor pentru detectarea minelor și a dispozitivelor explozive improvizate[44] sau a albinelor antrenate[45].
- O variantă „în oglindă” constă în realizarea unor microroboţi mobili asemănători insectelor, în scopuri similare[46]. Având în vedere potențialul bioboţilor, DARPA a lansat încă din anul 2005 proiectul The Hybrid Insect Micro-Electro-Mechanical Systems (Hi-MEMS), cu scopul de a utiliza insectele în platforme controlabile pentru nanosenzori[47]. În anul 2019 DARPA a lansat programul de cercetare Microscale Bio-mimetic Robust Artificial Intelligence Networks (μBRAIN)[48] care reprezintă un demers de inginerie inversă, prin înțelegerea principiilor, arhitecturii și detaliilor neuronale caracteristice sistemului nervos al insectelor pentru a dezvolta modele computaționale destinate generării de soluții hardware inovative. Această abordare a pornit de la constatarea că sistemul nervos al unor insecte a fost optimizat sute de milioane de ani de forțele de selecție în direcția miniaturizării, eficienței energetice (SwaP-size, weight, power consumption) și puterii computaționale.
- Utilizarea peștilor și eventual și a altor ființe marine drept platforme mobile dotate cu senzori pentru achiziția de informații importante pentru securitatea comercială și națională (ex. mișcări ale submarinelor nucleare și dronelor subacvatice, operații speciale și construcții desfășurate pe fundul mării, realizarea de hărţi batimetrice, securitatea cablurilor subacvatice)[49]. Relevant în acest sens este programul DARPA denumit Persistent Aquatic Living Sensors (PALS)[50], care își propune să studieze posibilitatea utilizării unor specii de pești teritoriali sau chiar a microorganismelor magnetotactice. Anterior, un program de cercetare în cadrul aceleiași agenții a avut în vedere controlul comportamentului rechinilor prin intermediul unor neuroproteze implantabile [51].
- Utilizarea neuroprotezelor în cazul şobolanilor dresaţi să descopere mine metalice îngropate (ciborgizare)[52]. Există cercetări avansate pentru realizarea unor sisteme de control neinvazive prin utilizarea stimulării optice (optogenetică)[53] sau realizarea unor BCI interconectate om-animal care permit operatorului uman să coordoneze activitatea șoarecilor prin intermediul unor comenzi mentale[54].
- Mai multe specii (șoareci, câini, maimuțe superioare) au fost modificate genetic în cursul cercetărilor clinice și au primit gene care le-au îmbunătățit abilitățile cognitive, capacitatea de procesare senzorială, capacitatea de socializare etc.
- Alte experimente au vizat dezvoltarea de tehnologii purtabile care permit înregistrarea comportamentului și comunicarea cu operatorul uman (șoareci, porumbei, delfini, câini), augmentarea senzorială[55] (șoareci, câini, maimuțe), neuroprotezarea (șoareci, maimuțe), telepatia artificială (maimuțe rhesus). În perspectiva apropiată se dorește realizarea unor medii virtuale și platforme robotice care să permită o interacție avansată animal-computer (câini, maimuțe, posibil delfini).
În consecință, având în vedere calitatea lor de platforme de testare a neurotehnologiilor, precum și impactul mai puțin restrictiv al normelor etice sau costurile acceptabile, considerăm că „animalele smart” vor reprezenta o ramură a neuroaugmentării cu aplicabilitate în domeniul securității naționale. Algoritmii capabili să interacționeze cu sistemul de comunicare al animalelor alături de interfețele animal-computer vor permite realizarea unor echipe mixte formate din inteligenţe umane, nonumane și artificiale (computere, drone).
[1] https://www.youtube.com/watch?v=Z0TiOGB6ugM (EuroNews)
[2] Jere Longman, The trio to Rio, New York Times, 30.06.2016, disponibil la https://www.nytimes.com /2016/07/01/sports/olympics/liina-leila-lily-luik-trio-for-rio-triplets.html?mcubz=3.
[3] Pitsiladis Y.P., Tanaka M., Eynon N., Bouchard C., North K.N., Williams A.G., Collins M., Moran C.N., Britton S.L. et al., Athlome Project Consortium: a concerted effort to discover genomic and other “omic” markers of athletic performance. Physiol Genomics., 03.2016, vol. 48(3):183-90, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4773890/.
[4] http://arep.med.harvard.edu/gmc/protect.html
[5] Cheeran B., Talelli P., Mori F., Koch G., Suppa A., Edwards M., et al., A common polymorphism in the brain-derived neurotrophic factor gene (BDNF) modulates human cortical plasticity and the response to rTMS. J. Physiol., 2008, vol. 586, pp. 5717–5725 disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ articles/PMC2655403/.
[6] Dani S.U., März W., Neves P.M., Walter G.F., Pairomics, the omics way to mate choice.J Hum Genet. 2013 Oct.; 58(10):643-56, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23945982.
[7] https://news.yahoo.com/pentagon-warns-military-members-dna-kits-pose-personal-and-operational-risks-173304318.html.
[8] S. Selzam, E. Krapohl, S. von Stumm, P.F. O’Reilly, K. Rimfeld, Y. Kovas, P.S. Dale, J.J. Lee, R. Plomin, Predicting educational achievement from DNA. Molecular Psychiatry (2017) 22, 267–272, disponibil la https://www.nature.com/mp/journal/v22/n2/full/mp2016107a.html.
[9] Christina Larson, Inside China’s genome factory, Technology Review, 11.02.2013, disponibil la https://www.technologyreview.com/s/511051/inside-chinas-genome-factory/.
[10] David Plotz, The myth of the Nobel sperm bank, Slate, 23.02.2001, disponibil la http://www.slate.com/articles/life/seed/2001/02/the_myths_of_the_nobel_sperm_bank.html
[11] David Plotz, The “genius babies” and how they grew, Slate, 12.06.2001, disponibil la http://www.slate.com/articles/life/seed/2001/02/the_genius_babies_and_how_they_grew.html.
[12] https://www.gwern.net/Embryo%20selection
[13] Gautam Naik, A Baby, Please. Blond, Freckles – Hold the Colic. Laboratory Techniques That Screen for Diseases in Embryos Are Now Being Offered to Create Designer Children,The Wall Street Jurnal, 12.02.2009, disponibil lahttps://www.wsj.com/articles/SB123439771603075099.
[14] JASON, The $100 Genome: Implications for the Dod, McLean, MITRE Corporation, 15.12.2010, disponibil la https://fas.org/irp/agency/dod/jason/hundred.pdf.
[15] Owen Schafer, China can be the future of genetic enhancement, BBC, 08.09.2016, disponibil la http://www.bbc.com/future/story/20160804-china-may-be-the-future-of-genetic-enhancement.
[16] Kathi E. Hanna, Genetic Enhancement, 04.2006, disponibil la https://www.genome.gov/10004767/ genetic-enhancement/.
[17] Mauricio De Castro, Leslie G Biesecker, Clesson Turner, Ruth Brenner, Catherine Witkop, Maxwell Mehlman, Chris Bradburne, Robert C Green, Genomic medicine in the military. Nature, ian. 2016, disponibil la https://www.nature.com/articles/npjgenmed20158.
[18] https://www.darpa.mil/news-events/2019-06-27
[19] Venkaiah Betapudi, Reena Goswami, Liliya Silayeva, Deborah M. Doctor, Nageswararao Chilukuri. Gene therapy delivering a paraoxonase 1 variant offers long-term prophylactic protection against nerve agents in mice. Science Translational Medicine 22.01.2020, Vol. 12, no. 527, disponibil la https://stm.sciencemag.org/content/12/527/eaay0356.
[20] Manolescu BN, Busu C, Badita D, Stanculescu R, Berteanu M. Paraoxonase 1 – an Update of the Antioxidant Properties of High- Density Lipoproteins. Maedica (Buchar). 2015 Jun; vol. 10(2), pp. 173-177, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5327813/.
[21] Peng Zhang, Erik J. Liu, Caroline Tsao, Shane A. Kasten, Michael V. Boeri, Thuy L. Dao, Sandra J. DeBus et al. Nanoscavenger provides long-term prophylactic protection against nerve agents in rodents. Science Translational Medicine 02.01.2019. Vol. 11, no. 473, disponibil la https://stm.sciencemag.org/content/11/ 473/eaau7091.
[22] Serge Kernbach, Unconventional research in USSR and Russia: short overview, arXiv:1312, disponibil la http://www.unconv-science.org/pdf/e1/kernbach2-en.pdf.
[23] John DeLamothe, Controlled offensive behavior, Defense Intelligence Agency, iulie 1972, disponibil la https://www.cia.gov/library/readingroom/docs/CIA-RDP96-00787R000100120001-9.pdf.
[24] Ernst Meckelburg, Agenţii PSI – manipularea conştiinţei noastre, Editura Nemira, Bucureşti, 1996, pp. 55-60.
[25] The Physics arXiv Blog, Revealed: The Soviet Union’s $1 Billion ‘Psychotronic’ Arms Race with the US. 11.12.2013, disponibil la https://medium.com/the-physics-arxiv-blog/revealed-the-soviet-unions-1-billion -psychotronic-arms-race-with-the-us-1b0b3d97df54.
[26] https://www.cia.gov/library/readingroom/document/cia-rdp91-00901r000500150005-5
[27] http://www.remoteviewed.com/rvhistorymap.html
[28] Puthoff H.E., CIA-Initiated Remote Viewing at Stanford research institute, The Intelligencer, vol. 12, no. 1, 2001, disponibil la https://www.irva.org/library/pdfs/puthoff2001cia.pdf.
[29] Detalii asupra efectului bioenergetic Rudan, 26.05.2013, Nexus New Time Magazine, disponibil la http://jurnalparanormal.ro/content/detalii-asupra-efectului-bioenergetic-rudan.
[30] Ernst Meckelburg, op.cit., p. 255.
[31] Caterina Cinel, Davide Valeriani, Riccardo Poli, Neurotechnologies for Human Cognitive Augmentation: Current State of the Art and Future Prospects, Front Hum Neurosci. 2019; 13:13, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6365771/.
[32] Omar Jimenez, Video games are now a legitimate high school sport. CNN Business, 19.03.2019, disponibil la https://edition.cnn.com/2019/03/18/tech/esports-varsity-arena/index.html?utm_medium= social&utm_source=fbbusiness&utm_content=2019-03-19T05%3A00%3A36&utm_term=link&fbclid =IwAR3yCLblxIDiiDdTqaWW9mtf22eAuLkB7owThDEPCrtXv67T3B7wKXlPY4U.
[33] Birbaumer N., Breaking the silence: Brain-computer interfaces (BCI) for communication and motor control. Psychophysiology, 2006, no. 43, pp. 517–532, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/17076808.
[34] William Koch, Renato Mancuso, Azer Bestavros, Neuroflight: Next Generation Flight Control Firmware, 19.01.2019, arXiv:1901.06553, disponibil la https://arxiv.org/abs/1901.06553.
[35] Saugat Bhattacharyya, Shingo Shimoda, Mitsuhiro Hayashibe, A Synergetic Brain-Machine Interfacing Paradigm for Multi-DOF Robot Control, IEEE Transactions on systems, Man and Cybernetics: Systems, vol. 46, no. 7, 06.2016, disponibil la https://ieeexplore.ieee.org/stamp/stamp.jsp?arnumber=7479553.
[36] Chaudhary U., Birbaumer N., Ramos-Murguialday A., Brain-computer interfaces for communication and rehabilitation. Nat Rev Neurol. 2016;12:513–525, disponibil la https://www.nature.com/articles/ nrneurol.2016.113.
[37] http://invictus.armataromaniei.ro/
[38] https://www.cia.gov/library/readingroom/collection/animal-partners
[39] Dyllan Furness, Zooculus rift – lab animals get their own virtual reality system. Digital Trends, 22.08.2017, disponibil la https://www.digitaltrends.com/cool-tech/lab-animals-virtual-reality/.
[40] Carlos J. Sanchez, Chen-Wei Chiu, Yan Zhou, Jorge M. González, S. Bradleigh Vinson, Hong Liang, Locomotion control of hybrid cockroach robots. DOI: 10.1098/rsif.2014.1363, disponibil la http://rsif.royalsocietypublishing.org/content/12/105/20141363.
[41] https://backyardbrains.com/products/roboroach
[42] Alper Bozkurt, Cockroach Cyborgs Use Microphones to Detect, Trace Sounds. NC State News, 06.11.2014, disponibil la https://news.ncsu.edu/2014/11/bozkurt-roach-biobot-2014/.
[43] Tahmid Latif, Eric Whitmire, Tristan Novak, Alper Bozkurt, Towards Fenceless Boundaries for Solar Powered Insect Biobots,disponibil la http://www.ericwhitmire.com/pdfs/fenceless_biobot.pdf.
[44] http://www.sciencealert.com/a-scientist-is-turning-locusts-into-cyborg-bomb-detectors
[45] Bill Christensen, Bees trained as bomb snifers. Live Science, 18.09.2007, disponibil la https://www.livescience.com/4605-bees-trained-bomb-sniffers.html.
[46] Kaliningrad Engineers Create ‘Rescue’ Robot Cockroach. The Moscow Times, 24.09.2015, disponibil la https://themoscowtimes.com/news/kaliningrad-engineers-create-rescue-robot-cockroach-49820.
[47] https://www.fbo.gov/index?s=opportunity&mode=form&id=ec6d6847537a9220810f4282eedda0d2&tab
[48] https://www.darpa.mil/program/microbrain
[49] Allie Wilkinson, Military Tries Out Fish as Underwater Spies, Scientific American, 29.03.2019, disponibil la https://www.scientificamerican.com/article/military-tries-out-fish-as-underwater-spies/.
[50] https://www.darpa.mil/program/persistent-aquatic-living-sensors
[51] Susan Brown, Stealth sharks to patrol the high seas. The New Scientist, 01.03.2006, disponibil la https://www.newscientist.com/article/mg18925416-300-stealth-sharks-to-patrol-the-high-seas/.
[52] Sarah Knapton, Rats can be the latest weapon against mines. The Telegraph, 30.03.2009, disponibil la http://www.telegraph.co.uk/news/newstopics/howaboutthat/5076323/Rat-could-be-latest-weapon-against-landmines.html.
[53] Chen S., Zhou H., Guo S., Zhang J., Qu Y., Feng Z., Xu K., Zheng X., Optogenetics Based Rat-Robot Control: Optical Stimulation Encodes “Stop” and “Escape” Commands. Ann Biomed Eng., 08.2015, vol. 43(8), pp. 1851-1864, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25567506.
[54] Shaomin Zhang, Sheng Yuan, Lipeng Huang, Xiaoxiang Zheng, Zhaohui Wu, Kedi Xu & Gang Pan. Human Mind Control of Rat Cyborg’s Continuous Locomotion with Wireless Brain-to-Brain Interface. Scientific Reports no. 9, 04.02.2019, disponibil la https://www.nature.com/articles/s41598-018-36885-0.
[55] Hanae Armitage, Brain implant lets’ rats see infrared. Science Magazine, 21.10.2014, disponibil la http://www.sciencemag.org/news/2015/10/brain-implant-lets-rats-see-infrared-light?rss=1.
