1. Memoria și gândirea prospectivă. Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. Cu ajutorul memoriei ne definim dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor[1].
Pentru personalul de securitate națională, toate tipurile de memorie și procesele conexe sunt importante, și prin extensie și tehnologiile care pot influența performanțele memoriei individuale și colective. În mod particular, atragem atenția asupra gândirii prospective, și rolului pe care îl joacă în procesele analitice sau în realizarea de decizii. Se consideră că elaborarea unor scenarii mentale localizate în diverse cadre de referinţă temporale (trecut, viitor) utilizează o reţea neurală comună, regiunile implicate în rememorarea evenimentelor anterioare fiind implicate şi în generarea de scenarii prospective, însă există câteva zone care sunt activate doar în ultimul tip de acţiune.
Pornind de la o serie de dovezi experimentale, există o tendinţă tot mai accentuată în rândul neuropsihologilor de a considera „memoria episodică” (conceptul în formă clasică) ca fiind o subunitate a unui sistem prospectiv, mai degrabă decât o componentă destinată gestionarii evenimentelor retrospective. O astfel de concepţie – denumită simulare episodică constructivă – subliniază rolul evolutiv al elaborării mentale de scenarii[2], care sunt implicate în procesul decizional cu scopul de a modifica comportamentul actual pentru a satisface dorinţe viitoare. Astfel s-ar putea explica şi „toleranţa” mecanismelor evolutive faţă de unele „surse de erori” (biasuri) ale memoriei episodice, precum distorsionarea memoriilor sau iluziile, în fapt operaţii cognitive necesare generării de scenarii prospective[3].
O operaţie mentală complexă, bine definită şi care prezintă interes pentru studiile prospective este cronestezia. Termenul de cronestezie (chronesthesia) a fost operaţionalizat de către psihologul Endel Tulving şi se referă la capacitatea de a „călători mental” în interiorul timpului subiectiv în ambele direcţii[4]. Această capacitate este rezultatul conlucrării mai multor funcţii neurocognitive, printre care rememorarea, gândirea la evenimente trecute, planificarea, anticiparea-elaborarea de scenarii mentale, expectativa, reprezentând una dintre cele mai avansate operaţii mentale destinate generării de „viitori”.
Cronestezia reprezintă o formă de manifestare derivată din capacitatea de a conştientiza dimensiunea temporală subiectivă a propriei existenţe, care permite subiectului să acţioneze asupra reprezentărilor temporale personale şi, aparent, este specifică doar oamenilor. Fiind un proces generativ, accentul este pus pe rearanjarea fragmentelor de memorie (uneori nemaifiind reproduceri fidele ale evenimentului original) şi inserţia de noi elemente. În viziunea lui Tulving[5], cronestezia prezintă multe din caracteristicile conştiinţei autonoetice, datorită proprietăţii comune de a utiliza experienţele temporale proprii şi de a percepe prezentul ca fiind o continuare a trecutului şi un premergător al viitorului.
Cronestezia reprezintă o nouă posibilitate de a înţelege o serie de procese subtile, dificil de investigat, însă specifice minţii umane şi implicate în procesul de generare a viitorilor. Dovezile experimentale confirmă existenţa unui sistem unic, multicompartimentat, destinat atât gestionării ideii de timp obiectiv, rezultat al percepţiilor, dar şi a unui concept mult mai maleabil – timpul subiectiv –, care permite realizarea unei orchestraţii temporale complexe, în scop evoluţionist (supravieţuire), cognitiv (scenarii prospective, de exemplu) sau recreaţional/antrenament cognitiv (literatură, poveşti fantastice).
Observaţiile ne permit să afirmăm că timpul subiectiv poate fi considerat „real”, în funcţie de orientarea atenţiei, şi că există o strânsă interconectare între cele două forme de timp – real şi subiectiv –, fapt care confirmă orientarea prospectivă la nivelul gândirii umane.
Trainingul cognitiv rămâne cea mai simplă și accesibilă metodă de augmentare a performanțelor memoriei, alături de optimizarea somnului[6] (durată[7], calitate), o nutriție adecvată, practicarea sporturilor aerobice și a meditației (mindfulness)[8]. O serie de factori detrimentali, care au impact și asupra memoriei (sedentarismul, obezitatea, consumul de alcool și substanțe recreaționale etc.), au fost deja menționaţi.
Îmbunătățirea performanțelor memoriei și a proceselor asociate s-a realizat în special prin metode farmacologice[9]. Prin stimularea colinergică[10] s-au obținut cele mai bune rezultate, în special în asociere cu o serie de substanțe cu rol suportiv în biochimia memoriei[11]. Metilfenidatul prezintă un efect similar de îmbunătățire a memoriei, utilizând o cale biochimică diferită, însă presupune precauție în administrare și selecția atentă a persoanelor[12] şi a circumstanţelor.
Stimularea electrică transcraniană, utilizând o serie de tehnici[13], s-a impus ca o metodă accesibilă și sigură prin care se poate îmbunătăți memoria de lucru și memoria de lungă durată[14]. Efecte aditive au fost obținute prin combinarea stimulării electrice cu antrenamentele cognitive[15] şi, eventual, cu o medicație de suport. Ambele tipuri de stimulare transcraniană (magnetică[16] și electrică) efectuate în timpul unei sarcini de memorare au redus semnificativ numărul de erori de redare (memorii false) fără a afecta numărul răspunsurilor corecte[17]. Asocierea e-meditației[18] (mindfulness) cu stimularea electrică transcraniană într-un program de 4 săptămâni (până la 20 de ședințe) a îmbunătățit atenția distributivă, memoria de lucru și capacitatea de redare[19]. Deși progresul este indiscutabil, totuși limitele țesutului biologic și ale circuitelor neurale sunt finite, indiferent de metoda prin care se obține optimizarea. În plus, dimensiunea psihologică importantă a memoriei, în special din punct de vedere identitar, restricţionează aplicarea tehnicilor de augmentare.
Stimularea directă a unor regiuni strategice din creier implicate în procesele de memorare (hipocamp, amigdala) prin intermediul unor electrozi intracerebrali (stimulare profundă) are în prezent o aplicabilitate redusă la cazuri medicale selectate, iar rezultatele sunt încurajatoare[20]. Se estimează însă că în următorul deceniu vor exista străpungeri tehnologice în măsură să permită plasarea intracerebrală cu precizie și rapid a unui număr mare de electrozi (în prezent, experimental s-a reușit implantarea până la 3072 de electrozi), în condiții de siguranță. În prezent, o variantă minim invazivă testată pe șoareci utilizează un aparat complex care poate insera un număr mare de electrozi printr-un mecanism asemănător cu cel al unei mașini de cusut[21].
Un alt aspect relevant pentru domeniul securității naționale este implicarea memoriei în patologiile psihiatrice rezultate ca urmare a expunerii la evenimente violente, neașteptate, soldate cu victime în masă, precum atentatele teroriste, conflictele sau catastrofele naturale. Parte a tabloului sindromului posttraumatic sunt memoriile intruzive, persistente, cu conținut negativ, care determină o retrăire a stării emoționale asociate cu stimulul declanșator (teamă, anxietate)[22]. Terapia poate fi îndelungată şi, în unele cazuri grave, afectarea este permanentă, însă există protocoale care prevăd identificarea timpurie a riscului de dezvoltare a PTSD[23]. Riscul de suicid este mult mai crescut la pacienții cu stres posttraumatic, în special la veterani, însă se manifestă la distanţă (chiar și de ani) faţă de expunerea la evenimentul stresor[24].
Utilizarea narațiunilor în strategiile de propagandă, contrapropagandă sau știri false (fake news) implică și o bună cunoaștere a mecanismelor memoriei, ca aspect al identității individuale și de grup. În măsura în care memoriile reprezintă sursa unor comportamente motivate, alterarea acestora reprezintă o strategie de modulare comportamentală. Mecanismele implicate au în vedere specularea surselor de eroare, interferenţa cu procesul de construcție și reconstrucție, stimularea uitării selective, falsificarea expectativei etc.[25]
De exemplu, o analiză limitată a propagandei rusești în conflictul din Ucraina a revelat că metoda principală de alterare a conținutului știrilor a fost dezinformarea posteveniment şi generarea unei versiuni alternative şi competitive a realităţii prin manipularea imaginii mediatice a evenimentului, urmată de repetiţia până la suprasaturare şi stereotipizare cu versiuni similare, dar provenite din surse aparent independente. Principalele metode de distorsionare a memoriilor rezultate ca urmare a expunerii la un conţinut mediatic „alternativ” (surse de informare vestice, canale de ştiri internaţionale, altele decât cele ruseşti), identificate în mesajele de propagandă rusească, au fost erori ale memoriei asociative, inflaţia imaginaţiei, uitarea indusă de rememorare (cu subvariantele sale – individuală şi mai ales colectivă –, utilizată în special de „fabricile de troli” în reţelele sociale), alături de utilizarea sinergică a unor fragmente muzicale etnice şi limbajului înşelător (deceptive speech)[26].
2. Atenția este o funcție cognitivă esențială implicată în atingerea performanței, astfel că există un interes crescut pentru metodele care o pot influența. În plan farmacologic, stimularea colinergică utilizând diverși agenți (meclofenoxat, centrofenoxină, nicotină și derivați, donepezil) a fost îndelung cercetată, în special ca terapie pentru bolile neurocognitive[27].
Efectele sunt însă inconstante la persoanele sănătoase, de intensitate moderată, depinzând de context și având o variabilitate individuală destul de mare[28]. Chiar și în aceste condiții, stimularea colinergică rămâne o metodă simplă, accesibilă, bine tolerată și care poate fi aplicată sinergic alături de alte metode de neuroaugmentare.
Stimularea transcraniană magnetică și/sau electrică a demonstrat capacitatea de susținere prelungită și intensificare a atenției, fără efecte secundare notabile[29]. Efecte sinergice au fost obținute în regimuri mixte, de stimulare transcraniană-farmacologică-antrenament cognitiv-somn[30].
3. Creativitatea este o funcție cognitivă care poate fi modificată în sensul îmbunătățirii calitative, aplicațiile fiind utile și personalului de securitate națională. Stimularea farmaceutică a creativității se poate realiza prin administrarea eugeroicelor, caracterizate de siguranță în utilizare, însă efectul este inconstant[31]. O altă posibilitate, utilizată în mediul de afaceri, este microdozarea derivaților de acid lisergic[32].
Stimularea electrică transcranială a fost identificată în mai multe studii ca fiind o metodă neinvazivă, care produce o accentuare a creativității artistice și cognitive[33] (rezolvarea unor probleme). Cele mai relevante rezultate au fost obținute prin intensificarea stimulării ritmului alfa în zona prefrontală, folosind protocoale similare cu cele utilizate în tratamentul depresiei[34]. O mai bună caracterizare a creativității[35] va ajuta la stratificarea impactului produs prin neuromodulare neinvazivă. Substratul neurofiziologic nu este deplin elucidat, însă perspectivele sunt interesante.
Utilizarea inteligenţei artificiale pentru a stimula creativitatea sau realizarea unui parteneriat om-supercomputer este o metodă cu mare potențial, simplă și accesibilă. Creativitatea computaţională a evoluat în ultimul deceniu, algoritmii utilizați în prezent emulând creativitatea umană şi, în unele cazuri, fiind chiar mai competitivă (de exemplu, capacitatea de a învinge campioni mondiali la șah și go).
Chiar și în aceste condiții, creativitatea este un proces subiectiv și trebuie validat de oameni, „neavând sens într-un univers închis, fără oameni și populat doar de mașini”[36]. Această metodă este sinergică stimulării cognitive, prin utilizarea tehnicilor psihologice de stimulare a creativității[37].
[1] https://dexonline.ro/definitie/memorie
[2] Daniel L. Schacter, “Constructive memory: past and future”, Dialogues Clin Neurosc., martie 2014, vol. 14, no. 1, pp. 7-18, disponibil la adresa http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3341652/.
[3] Donna Rose Addisa, Alana T. Wonga, “Remembering the past and imagining the future: Common and distinct neural substrates during event construction and elaboration”, Neuropsychologia, no. 45, 2007, pp. 1363–1377 disponibile la adresa http://www.wjh.harvard.edu/~dsweb/pdfs/07_01_DRA_ATW_DLS.pdf.
[4] David Skidd, “From time to timeless: from Newton to Tulving”, oct. 2013, disponibil lahttp://www.researchgate.net/publication/2588316_Time_and_Timelessness_From_Newton_to_Tulving.
[5] Endel Tulving, “Chronesthesia: awareness of the subjective times”, capitol in Donald T. Stuss, Robert T. Knight (eds.), “Principles of Frontal Lobe Function”, Oxford University Press., 2002, pp. 311-325, disponibil la http://alicekim.ca/_20Chronesthesia02_311.pdf.
[6] Ackermann S., Rasch B., Differential effects of non-REM and REM sleep on memory consolidation?. Curr. Neurol. Neurosci. Rep., 2014, no. 14:430, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24395522.
[7] Diekelmann S., Born J., Wagner U., Sleep enhances false memories depending on general memory performance. Behav. Brain Res, 2010, no. 208, pp. 425–429, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov /pubmed/20035789.
[8] Madan C.R., Augmented memory: a survey of the approaches to remembering more. Front. Syst. Neurosci., 2014, no. 8:30, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3939671/.
[9] Stern S.A., Alberini C.M., Mechanisms of memory enhancement. Wiley Interdiscip. Rev. Syst. Biol. Med., 2013, no.5, pp. 37–53 10.1002, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles /PMC3527655/.
[10] Grön G., Kirstein M., Thielscher A., Riepe M., Spitzer M., Cholinergic enhancement of episodic memory in healthy young adults. Psychopharmacology (Berl), 2005, no. 182, pp. 170–179, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16021483.
[11] Onur O.A., Schlaepfer T.E., Kukolja J., Bauer A., Jeung H., Patin A., et al., The N-methyl-D-aspartate receptor co-agonist D-cycloserine facilitates declarative learning and hippocampal activity in humans. Biol Psychiatry., 2010, no. 67, pp. 1205–1211, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20303474.
[12] Linssen aMW, Vuurman EFPM, Sambeth A, Riedel WJ. Methylphenidate produces selective enhancement of declarative memory consolidation in healthy volunteers. Psychopharmacology. 2011, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3360847/.
[13] Mulquiney, P. G., Hoy, K. E., Daskalakis, Z. J., & Fitzgerald, P. B. Improving working memory: Exploring the effect of transcranial random noise stimulation and transcranial direct current stimulation on the dorsolateral prefrontal cortex. Clinical Neurophysiology, 2011, no. 122, pp. 2384 – 2389, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21665534.
[14] Talsma L.J., Kroese H.A., Slagter H.A., Boosting Cognition: Effects of Multiple-Session Transcranial Direct Current Stimulation on Working Memory.J Cogn Neurosci., 04.2017, no. 29(4), pp. 755-768, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27897670.
[15] Andrews S., Hoy K., Enticott P., Daskalakis J., Fitzgerald P., Improving working memory: the effect of combining cognitive activity and anodal transcranial direct current stimulation to the left dorsolateral prefrontal cortex. Brain Stimul. no. 4, pp. 84–89. 10.1016/, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/21511208.
[16] Tammy D. Kim, Gahae Hong, Jungyoon Kim, Sujung Yoon, Cognitive Enhancement in Neurological and Psychiatric Disorders Using Transcranial Magnetic Stimulation (TMS): A Review of Modalities, Potential Mechanisms and Future Implications. Exp Neurobiol. 02.2019, vol. 28(1), pp. 1–16, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6401552/.
[17] Paulo S. Boggio, Felipe Fregni, Claudia Valasek, Sophie Ellwood, Richard Chi, Jason Gallate, Alvaro Pascual-Leone, Allan Snyder, Temporal Lobe Cortical Electrical Stimulation during the Encoding and Retrieval Phase Reduces False Memories. PLoS One. 2009; vol. 4(3): e4959, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2655647/.
[18] https://e-meditation.com/
[19] Michael A. Hunter, Gregory Lieberman, Brian A. Coffman, Michael C. Trumbo, et all., Mindfulness-based training with transcranial direct current stimulation modulates neuronal resource allocation in working memory: A randomized pilot study with a nonequivalent control group. Heliyon. 06.2018; vol. 4(7), disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6077241/.
[20] Cory S. Inman, Joseph R. Manns, Kelly R. Bijanki, David I. Bass, et all., Direct electrical stimulation of the amygdala enhances declarative memory in humans. PNAS. vol.115 (1), pp. 98-103; 02.01.2018, disponibil la https://www.pnas.org/content/115/1/98.
[21] Timothy L Hanson, Camilo A Diaz-Botia, Viktor Kharazia, Michel M Maharbiz, Philip N Sabes, The “sewing machine” for minimally invasive neural recording. bioRxiv 14.03.2019, disponibil la https://www.biorxiv.org/content/biorxiv/early/2019/03/14/578542.full.pdf.
[22] Luminet O., Curci A., Marsh E.J., et. al., The cognitive,emoțional, and social impacts of the September 11 a ttacks:group differences in memory for the reception context and the determinants of flashbulb memory, J Gen Psychol., 06.2004,No. 131(3), pp. 197-224 disponibil la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/ 15248591.
[23] Schreiber S., Dolberg O.T., Barkai G., et al., Primary intervention for memory structuring and meaning acquisition (PIMSMA): study of a mental health first-aid intervention in the ED with injured survivors of suicide bombing attacks, Am J Disaster Med., 12.2007, pp. 307-320 disponibil la http://www.ncbi.nlm .nih.gov /pubmed/18297951.
[24] Pridemore W.A., Trahan A., Chamlin M.B., No evidence of suicide increase following terrorist attacks in the United States: an interrupted time-series analysis of September 11 and Oklahoma City, Suicide and Life Threat Behaviour., 12.2009, No. 39(6), pp. 659-670 disponibil la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/ 20121329.
[25] Clark A, Nash RA, Fincham G, Mazzoni G. Creatingnon-believedmemoriesfor recent autobiographical events. PLoS One., 2012, No. 7(3), disponibil la http://www.plosone.org/article/info%3Adoi%2F10.1371 %2Fjournal.pone.0032998
[26] Vezi și Dugan Cosmin, Daniel Dinu, Evaluarea impactului psiho-afectiv produs de expunerea la propagandă prin tehnicile de neuromarketing. Studiu de caz, LARICS, 18.12.2017, disponibil la http://securitatesianaliza.ro/2018/01/10/dugan-cosmin-dinu-daniel-evaluarea-impactului-psiho-afectiv-produs-de-expunerea-la-propaganda-prin-tehnicile-de-neuromarketing-studiu-de-caz/.
[27] Rokem A., Landau A.N., Garg D., Prinzmetal W., Silver M.A., Cholinergic enhancement increases the effects of voluntary attention but does not affect involuntary attention. Neuropsychopharmacology. 2010, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2978769/.
[28] Demeter E., Sarter M., Leveraging the cortical cholinergic system to enhance attention. Neuropharmacology, 2013, no. 64, pp. 294–304. 10.1016, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pmc/ articles/PMC3445745/.
[29] Gladwin, T.E., den Uyl, T. E., Fregni, F. F., & Wiers, R. W. Enhancement of selective attention by tDCS: Interaction with interference in a Sternberg task. Neuroscience Letters, 2012, no. 512, pp. 33–37, disponibil la http://www.tmslab.org/tdcs%20class%20slides/007.pdf.
[30] McIntire L., McKinley R.A., Nelson J., Goodyear C. (2017). Transcranial Direct Current Stimulation (tDCS) versus caffeine to sustain wakefulness at night when dosing at start-of-shift. In “Advances in Neuroergonomics and Cognitive Engineering”, eds Hale K. S., Stanney K. M., editors. (Boca Raton, FL: Springer Internațional Publishing; ), pp. 157–172.
[31] U. Müller, J.B. Rowe, T. Rittman, C. Lewis, T.W. Robbins, B.J. Sahakian, Effects of modafinil on non-verbal cognition, task enjoyment and creative thinking in healthy volunteers, Neuropharmacology., 01.2013, vol. 64(5), pp. 490–495, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3485563/.
[32] https://futurism.com/a-researcher-wants-to-test-the-effects-of-microdosing-on-cognitive-ability-and-productivity
[33] Zmigrod S., Colzato L.S., Hommel B., Stimulating creativity: modulation of convergent and divergent thinking by transcranial direct current stimulation (tDCS). Creat. Res. J., 2015, no. 27, pp. 353–360, disponibil la https://www.researchgate.net/publication/274379935_Stimulating_creativity_modulation _of_convergent _and_divergent_thinking_by_tDCS.
[34] Ray Kurzweil, Alpha-rhythm brain stimulation shown to boost creativity. 17.04.2015, disponibil la http://www.kurzweilai.net/alpha-rhythm-brain-stimulation-shown-to-boost-creativity.
[35] University of Kent, Computer experts identify fourteen themes of creativity. 06.10.2016, disponibil la https://www.sciencedaily.com/releases/2016/10/161006103416.htm.
[36] MIT Technology review, The secret ingredient in computational creativity. arXiv, 11.11.2013, disponibil la https://www.technologyreview.com/s/521596/the-secret-ingredient-in-computational-creativity/.
[37] Fink A., Grabner R.H., Gebauer D., Reishofer G., Koschutnig K., Enhancing creativity by means of cognitive stimulation: Evidence from an fMRI study. NeuroImage. 2010, no. 52, pp. 1687–1695, disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20561898.
